Gheorghe Cojocaru este fostul primar PDL al Murfatlarului. Spune că a pierdut ultimele alegeri fiindcă nu a făcut faţă "campaniei de peste 300 de mii de euro a PSD care vroia morţiş să-şi adjudece urbea natală a lui Băsescu". El are şi acum, la sediu, o plachetă lucrată special pentru şeful statului dar pe care acesta nu o va primi, însă, niciodată. Este vorba despre placheta de Cetăţean de Onoare al oraşului Basarabi.
Placheta otravită
Placheta are o poveste interesantă, poate unică, şi ne este relatată de Cojocaru, martor la toate evenimentele legate de ea. El spune că ideea i-a venit fostului primar PSD-ist, Nicolae Crivineanu, "primar şi pe vremea lui Ceauşescu", care s-a gândit să se pună bine cu proaspătul instaurat, la vremea aceea, Traian Basescu. "O vrăjeală, o frecţie, spune Cojocaru, nu au vrut niciodata să i-o dea, au făcut doar o hârtie pentru aprobarea demersurilor, fără niciun criteriu de acordare.
Apoi au sistat acţiunea fiindcă nu a mai fost nevoie să mimeze prietenia faţă de preşedinte, s-au prins şi ei că nu le dă nimic!". Mai mult, placheta deja confecţionată, dar fără nici un suport legal de acordare, "o vrăjeală", vorba primarului, este şi acum la sediul PDL din localitate. Contactat telefonic, primarul Crivniceanu susţine că s-a dus personal la Bucureşti să-i spună lui Băsescu despre plachetă, dar că acesta l-a tratat cu indiferenţă. Probabil că ştia că se încearcă acordarea distincţiei fără suport legal şi a evitat o asemenea situaţie.
Fără acte ofi ciale, placheta rămâne o simplă şi inutilă bucată de metal
Toate rudele la PSD!
Ochelarist… timid… tocilar… aproape că pot crede că vorbim fiecare despre o altă persoană. Dar Nea’ Costel este foarte sigur pe amintirile sale, cu excepţia gradiniţei de peste drum, unde nu mai ştie exact dacă au fost colegi sau nu. Îşi mai aduce aminte de faptul că, la un moment dat, familia Basescu s-a mutat cu chirie "în buricul târgului", fiindcă deja familia se mărise şi erau altele cerinţele.
Renegat fiindcă n-a vrut să dea funcţii
Despre rudele rămase în localitate ştie, evident, mai multe. Toate sunt din partea mamei, familia Şova. Un singur lucru este greu de crezut, şi totuşi e adevarat. Acela că absolut toate "neamurile" rămase în localitate l-au trădat politic şi au trecut, pe rând, la PSD!
De ce s-a întâmplat aşa? "Fiindcă se aşteptau să îi ajute, să-i pună în funcţii şi el nu a făcut- o!", spune Costel Cucuveanu. Mai mult, chiar el a fost odată la minister, la Transporturi, să vorbească cu Băsescu. Nu a obţinut nimic şi a avut impresia că s-a ferit ca de dracu’ să nu se spună ca şi-a ajutat rudele. Aşa că le-a ignorant complet: "Ceea ce a dus, spune fostul coleg de şcoală, la racolarea acestora, unul câte unul, de către organizaţia PSD din localitate, care îşi face şi un titlu de onoare din asta. Ăştia nu o să vă dea nicio declaraţie, le e frică să zică ceva şi, în fond, ce ar avea de spus? Că s-au dat cu duşmanul pentru câte o funcţie, câte un serviciu? ".
Din păcate, aveam să constat repede că are dreptate, în cazul rudelor refuzul venit prin interfon, a variat între "Veniţi mai târziu, nu-i acasă, da’ se-ntoarce pân’ la cinci" şi până la "Nu mai vine, s-a internat la Mangalia!".
Cununia civilă dintre Traian şi Maria Băsescu, un moment emoţionant pentru toată lumea
Nelu, prietenul misterios
Între atâţia oameni din anturajul preşedintelui, Nelu Martinaş este, cu siguranţă, o figură aparte. Pe de-o parte fiindcă pe cei doi îi leagă o prietenie începută pe băncile şcolii şi continuată atâţia ani, în pofida distanţei care-i desparte şi, pe altă parte, fiindcă este, probabil, singurul om care nu i-a cerut niciodată nimic. Mai mult, este singurul care nu a dat niciodată nici un interviu, nici o declaraţie în legătură cu prietenul său ajuns pe rând ministru, primar general şi apoi, la al doilea mandat, preşedinte al ţării.
Un prieten "altfel"
Este greu de crezut, dar nici colegii de serviciu, de la filiala din centrul Bacăului a Romtelecom nu au ştiut că au lucrat atâta timp lângă "omul preşedintelui". Şi cum putea fi altfel, din moment ce, în viziunea tuturor un astfel de personaj ar echivala cu cineva care îşi poate schimba serviciul oricând şi oriunde vrea el, care ar crede că nu el, de exemplu, lucrează la Romtelecom, ci Romtelecom-ul la el, si care ar fi agonisit averi importante numai şi numai fiindcă se bucura de prietenia şi încrederea preşedintelui. Şi invocă, de câte ori are prilejul, să-i folosească la ceva.
În realitate, Nelu Martinaş este acum, probabil, un pensionar liniştit, din cartierul Aviatori din Bacău, care îşi poate aminti cu nostalgie că îl leagă de adolescentul Traian Băsescu faptul ca şi-au cumpărat cam în acelaşi timp primul "balon" din "fâş" şi că au tras împreună din prima ţigară. "În Bacău, în Parcul Libertăţii, m-am apucat de fumat, cu prietenul meu, Nelu Martinaş. Tot atunci am mers pentru prima dată într-un bar, îţi dai seama, bar pe vremea comunismului. Se numea «La Biţă». Găseai acolo Pepsi. La vremea aia, să poţi să bei Pepsi era cel mai mare dezmăţ. Atunci au fost şi primele prietenii cu fete, altceva decât camaraderie. Toate sunt legate de Bacău, de liceu", spunea preşedintele întrunul dintre puţinele interviuri în legătură cu adolescenţa sa.
Şi totuşi, ce i-a ţinut uniţi pe aceşti doi oameni deosebiţi, dar strâns legaţi de o prietenie cum poate alta nu e? Foarte simplu: Martinaş nu a cerut şi Băsescu nu a dat! Adică exact inversul situaţiei faţă de neamurile din Basarabi care, neprimind ceea ce au aşteptat de la el, l-au abandonat şi chiar trădat politic în favoarea PSD.
Nelu Mărtinaş (stânga) şi Traian Băsescu, pe vremea liceului

Peste Nelu Mărtinaş, vremea parcă nu a trecut. Doar ochelarii îl dau de gol
CITIŢI ŞI:

  • EXCLUSIV. Amănunte inedite din copilăria secretă a preşedintelui Băsescu