După scandalul din presă, directorul Teatrului Mic spune că şi-a depus proiectul de management la Primăria Capitalei.

Florin Călinescu, directorul Teatrului Mic, afirmă că şi-a depus la Primăria Capitalei, până la sfârşitul lunii septembrie, proiectul de management pentru instituţia pe care o conduce, pentru că data-limită de 10 septembrie era flexibilă şi că primarul Capitalei, Adriean Videanu, a înţeles întârzirea sa de două săptămâni.

Directorul declară că nu este subordonatul trupei şi că nu-l interesează părerile criticilor frustraţi. Totuşi Ordonanţa nr. 26 din 14 iulie 2005 (actualizată), privind managemetul instituţiilor publice de cultură, afirmă la articolul 10 că „nerespectarea termenului stabilit pentru depunerea proiectului de management atrage destituirea de drept din funcţie a respectivului conducător al instituţiei publice de cultură“.

Dacă ceilalţi directori de teatru din Bucureşti şi-au depus proiectele pe 10 septembrie, Călinescu l-a depus pe 1 octombrie. El spune că, dacă ar fi să se respecte fişa posturilor, ar trebui să se despartă de toţi actorii.

EVZ: Aţi depus proiectul de management? Florin Călinescu: Am depus proiectul. L-am despus în forma cerută, scris şi electronic, pe un CD, în termenul comunicat de către angajatorul meu, ordonatorul de credite. Trebuie să ţineţi cont că eu, ca director de teatru, nu sunt angajatul actorilor, al unui ziar, al criticilor de teatru sau al spectatorilor. Eu sunt doar angajatul Primăriei Capitalei şi, deci, singurii care pot să-mi comunice păreri, opinii, sancţiuni, drepturi şi obligaţii sunt cei de acolo.

Ştiaţi că deadline-ul pentru proiect era data de 10 septembrie? Ştiam de deadline tocmai pentru că noi, directorii de teatre, l-am fixat. Primul deadline a fost în iulie. Nu cred că era vorba de un fapt care să zguduie România în halul ăsta, că Florin Călinescu a încălcat vreo lege. Cei care puteau să-mi fixeze alt termen şi eventual o sancţiune au înţeles situaţia şi ne-am încadrat în ea.

Totuşi, aţi întârziat. De ce? Eu nu am driblat nicio lege. Întâmplător, în termeni strict legali, erau trei întârzieri, şi nu mai contează dacă e vorba de un minut sau de o săptămână. A fost un termen negociat. Primarul, în urma audierii mele, a înţeles de ce nu am putut să vin în ziua respectivă şi cu asta basta.

„Nu există niciun conflict“

Cum gestionaţi conflictul cu actorii nemulţumiţi? Nu există niciun conflict. Nu am vreun conflict cu nimeni. Nu pot să am un conflict cu trei angajaţi din 110. Dacă jumătate din colectiv ar avea o problemă, aş pleca singur.

Eu am venit la teatrul ăsta de drag, nu am venit obligat, nu trăiesc din salariul de director. Se întâmplaseră mai multe lucruri după 1990. Am venit chemat de colectiv. Eu am fost actor acolo, înainte. Aş putea face o disertaţie lungă despre cine sunt cei trei actori nemulţumiţi. Eu am încercat să le fac bine, rând pe rând, actorilor nemulţumiţi. Unul dintre cei trei semnatari mergea şi juca pe la Constanţa. Puteam să-l dau afară a doua zi. Sau altul? A avut de făcut o operaţie şi am închis ochii trei luni şi l-am lăsat să se opereze. Că nu pot să-i angajez prietena, e altceva. Altcineva se visează directoare. Să vină să dea concurs.Poate pe domnul Pop, de la primărie, l-a deranjat că în anumite emisiuni mai am păreri politice.

Reproşurile nu sunt îndreptăţite? Nu putem să avem numai succese. După atâţia ani de succese, a călcat şi Călinescu strâmb. Se întâmplă, suntem oameni. Dacă ar fi să respect fişa postului celor angajaţi, ar fi trebuit să mă despart de toţi, în frunte cu mine. Actoria e o meserie grea. Fiecare dintre noi visăm să-l jucăm pe „Hamlet“. Din păcate, e un singur „Hamlet“ în piesa respectivă.

„Nu mă interesează babele cronicărese“

De ce aţi lăsat să plece actori talentaţi? De ce nu aţi angajat alţii? E o lume în mişcare, actorii, regizorii sunt în mişcare. Ce pot să fac actorilor care vor să plece la alt teatru? Cât despre angajări, pe uşa teatrului e un anunţ, de patru ani, în care Primăria Capitalei spune că, potrivit unei ordonanţe a guvernului, nici în acest an nu putem să angajăm pe nimeni. Nu am putut să angajăm pentru că nu ni s-a dat voie.

De ce credeţi că „Război cu Troia nu se face“, regizată de dv., a fost receptată atât de critic? E o piesă pentru oameni deştepţi. Trebuie să fii puţin educat, să stăpâneşti nişte mijloace teatrale, să înţelegi ce înseamnă comedie bufă, neagră, surdă chiar. Spectacolul se joacă cu oameni în sală. Nu am văzut să vomite cineva.

Eu nu fac teatru pentru babele cronicărese frustrate. Nu mă interesează cronicarii de teatru şi criticii de teatru. Scurt pe doi. Teatrul se face pentru spectatorii care rup biletul - şoferi de camioane, coafeze, ingineri, maiştri militari. Media IQ-ului spectatorilor este când sus, când jos.

Vreţi să rămâneţi directorul acestui teatru? Mulţi colegi au semnat o petiţie în favoarea mea. Cum nu m-am aflat la originea faptelor celor trei, nu m-am aflat nici la originea faptelor celorlalţi.

Eu nu trebuie să stau în birou. Ca să fii manager şi să stai la birou ore, s-a dus naibii totul. Dacă ar fi aşa o nenorocire la Teatrul Mic, de ce se joacă cu săli pline? Am jucat de curând „O zi din viaţa lui Ceauşescu“ cu sală plină. Dacă lumea ar avea probleme cu Florin Călinescu ar mai veni la teatru?

PROIECTE

Piese de Ionescu şi Shakespeare

În ce constă proiectul dv. de managemet? Proiectul este sigilat la primărie, într-un plic, va fi notat de o comisie şi o să aflam ce se va întâmpla după aceea.

Ce premiere pregătiţi? Cele trei proiecte pe anul ăsta, cel puţin pentru Teatrul Mic, sunt un Eugen Ionescu, un Shakespeare şi încă o piesă pentru care aşteptăm să definitiveze varianta scenică regizorul Claudiu Goga. Mai aveam trei-patru proiecte la Teatrul Foarte Mic. Acolo totul depinde însă de faptul dacă va intra clădirea în consolidare.

De ce au fost atât de puţine premiere în ultima vreme? Într-un an, au fost puţine premiere. Dacă vreţi să vedeţi premierele, luaţi-le din 2000 încoace. S-au întâmplat atât de puţine premiere pentru că un regizor n-a mai putut să vină, un mare actor n-a mai vrut să facă un spectacol şi atunci am găsit de cuviinţă să fac eu un spectacol. Ar trebui să analizaţi cum se poate conduce astăzi un teatru în care depinzi de un regizor, care poate să vină să-ţi spună că va lucra numai cu ce actori vrea el.

Am avut în acelaşi timp spectacole foarte bune la Teatrul Foarte Mic, spectacole premiate, care umblă în toată lumea. Cum puteţi să desfaceţi Teatrul Foarte Mic de Teatrul Mic? Am avut mai puţină activitate la Sala Mare. Am avut însă foarte multe spectacole la Sala Mică. Eu nu am nicio vină că sala e mică şi are 300 de locuri. Nu pot să mă compar cu alte teatre din Bucureşti care au 700, 800, 1.000 de locuri.

La Teatrul Foarte Mic sunt foarte multe proiecte independente.

Astea sunt nuanţe. Sunt proiectele Teatrului Mic toate, găzduite sau finanţate parţial. De ce nu înţelegeţi?

SERIAL LA PRO TV

Preşedintele ţării, în „Anticamera“

Din octombrie, Florin Călinescu este conducătorul ţării în „Anticamera“, cel mai nou serial de ficţiune de la Pro TV, cu personaje savuroase şi intrigi de culise. Călinescu nu este doar actor, ci şi regizor principal. „Nu m-am gândit niciodată să candidez la preşedinţie, dar m-am gândit să fac un film despre asta“, a mărturisit actorul.

Preşedintele Boerescu, interpretat de Florin Călinescu, este în aparenţă un nebun scăpat pe coridoarele Palatului Prezidenţial. În spatele acestei măşti se ascunde însă un creier politic de excepţie, care este capabil să ducă la bun sfârşit absolut orice îşi propune. Pentru un preşedinte atât de atipic nu este de ajuns să aibă o echipă competentă. El are nevoie de oameni capabili să reziste deciziilor sale uluitoare, manifestărilor sale excentrice şi, mai mult decât atât, să poată remedia orice derapaj sau criză a preşedintelui.