Scumpirea spectaculoasă a petrolului şi a produselor alimentare naşte indignare, mişcări de protest şi chiar scene de violenţă în întreaga lume.
Din Europa până în Africa, din Asia şi până în America, oamenii suspină - în fiecare zi mai lung - când văd preţurile la benzină şi alimente şi se întunecă la faţă pe măsură ce, în aval, celelalte produse se scumpesc. Caută soluţii personale, nu le găsesc şi ies în stradă. Politicieni grijulii cu votanţii se întâlnesc, discută, dar nu găsesc nici ei soluţia salvatoare.
Unii, precum nepopularul preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, văd oportunitatea şi se implică. Omul care va conduce în a doua jumătate a anului comunitatea europeană propune plafonarea sau chiar reducerea taxelor pe produsele petroliere, lăsându-i pe colegii săi din Uniunea Europeană să-i răpună „generosul“ proiect. În afară de mica ciupeală de popularitate din contul Europei comunitare, liderul de la Elysée nu mizează pe altceva. Ştie şi el că plafonarea taxelor este un rău mai mare decât inflaţia şi scăderea nivelului de trai, care ar transfera valoarea adăugată şi bogăţia din bugetele guvernelor consumatoare în conturile statelor producătoare.
Oricât de mare ar fi dorinţa revenirii la statu quo a alegătorilor, oricâte presiuni de stradă se vor face şi oricât de sincer sau de oportunist vor căuta politicienii soluţii cu efect imediat, realitatea este că acestea nu există. Pentru că, dincolo de stratagemele ţărilor din cartelul producător şi din afara lui, realitatea arată că infrastructura de producţie aproape că nu s-a dezvoltat în ultimele două decenii. În acest timp, ţări cu populaţii imense precum China, India sau Brazilia au găsit calea dezvoltării rapide, iar populaţiile şi industriile lor au intrat în jocul global al cererii şi ofertei. Efectul natural este creşterea preţurilor.
Nu speculaţiile pe bursă şi nici lăcomia marilor petrolişti sau a agricultorilor dornici de câştiguri imediate din biocombustibili au adus această situaţie. Cu atât mai puţin, birocraţii avizi de taxe.
Motivul rezidă în globalizarea tot mai accentuată a economiei în care resursele sunt limitate, aspiraţiile oamenilor infinite, iar strategiile de dezvoltare şi interesele de stat sunt formulate pe baze naţionale. A cere azi, în stradă, în Uniunea Europeană, reducerea preţului la petrol echivalează cu solicitarea imorală ca ţări ca India, China sau Brazilia să se întoarcă la sărăcie şi subdezvoltare.
