CĂLIN HERA: PSD, imposibila iubire

Adam Popescu
2 decembrie 2008, 02:00

S-a tras linie, se negociază dur. Ieri, primii doi competitori, PDL şi PSD, erau preocupaţi să afle care e pe locul întâi.

Aşa că prima mutare importantă a fost anunţată de liberali: vor negocia mai departe şi vor cere totul, în echipă cu partenerii de guvernare, UDMR. O mişcare simplă şi de efect, care împarte parlamentul în trei mari entităţi, de dimensiuni comparabile. Este vorba de PSD-PC, PDL (fiecare cu aproximativ 35% din parlament), respectiv PNL+UDMR (cu ceva mai mult de 27%). Restul sunt reprezentanţii minorităţilor, care se ataşează, tradiţional, coaliţiei guvernamentale. De aici se pleacă.

Pentru toată lumea, liberalii sunt cei mai frecventabili (de aceea, ei joacă cel mai dur, acum de pe platforma comună cu UDMR). În acest moment, PDL e gata să uite că „Patriciu e răul absolut“, tot aşa cum Geoană&Co. pot vorbi cursiv despre valenţele politicilor de dreapta îmbinate armonios cu cele de stânga sau alte aberaţii tipice. Logica ultimului an politic ar face simplă constituirea majorităţii guvernamentale PSD-PNL. O variantă destul de convenabilă pentru PSD şi de-a dreptul mortală pentru cei din PNL, ai căror votanţi sunt profund antipesedişti (într-o măsură mult mai mare decât sunt anti-Băsescu). După o logică istorică, „împreunarea“ PSD-PDL, prin refacerea FSN-ului, ar fi cea firească. Ar prezenta avantajul unei majorităţi fabuloase, cum numai după Duminica Orbului am întâlnit în România. Dar ar fi o construcţie sinucigaşă pentru toată lumea. Alegătorii PSD sunt total antibăsescieni, tot aşa cum alegătorii PDL sunt majoritar antipesedişti. Sunt incluşi în tabăra celor din urmă şi formatorii de opinie care l-au îmbrăţişat pe Băsescu fără rezerve, pentru că au crezut sincer că acesta chiar reprezintă partea bună a baricadei. Acum, ei au devenit element de presiune. Traian Băsescu şi partidul său nu mai pot ignora presiunea „de jos în sus“ şi este puţin probabil că vor risca înfrăţirea cu „ai lui Iliescu, Năstase, Mitrea şi Hrebenciuc“.

Nu trebuie să fii cine ştie ce mare analist politic pentru a realiza că logica viitorului guvern converge către o nouă coaliţie PNL-PDL. Cele două formaţiuni sunt legate deopotrivă de atitudinea anti-PSD a alegătorilor lor şi, în al doilea rând, de abordările de dreapta (chiar şi din partea PDL, conglomerat politic în care se află câţiva politicieni liberali pur-sânge). Cel mai mult contează, ne-am obişnuit, ce i se pare că-l avantajează pe Traian Băsescu. La prezidenţialele de anul viitor, el nu mai poate anunţa noul front. Acum, esenţial e să arate că are principii şi că poate construi. Avantaj, coaliţia PDL-PNL + UDMR. Oricum ar întoarce-o, Băsescu va trebui să facă pace cu cineva, cu „răul absolut Patriciu“ sau cu „duşmanii de moarte“ Năstase, Iliescu, Hrebenciuc. Din această dilemă l-au scos alegătorii. Răsturnările de situaţie de ieri şi prăpastia dintre exit-poll şi rezultatul oficial sunt probleme ale celor care au măsurat, nu ale celor care au votat. Într-adevăr, majoritar, ei au ales soluţiile de dreapta, care le-au adus plusuri în buzunare. Într-un fel, alegătorii s-au dovedit mai principiali decât politicienii. Aceştia din urmă, nu-i nicio noutate, pot pupa azi, cu graţie, unde au scuipat ieri şi unde, probabil, vor scuipa mâine. Dar vor fi nevoiţi să se gândească de două ori înainte de a o face. Acesta e contextul în care se negociază, aceasta e marja de negociere şi, până la urmă, acesta e mandatul.