Dragos Bucurenci: "Sunt mandru ca romanii nu s-au sinchisit nici de suspendarea presedintelui, nici de europarlamentare, nici de votul uninominal."

Parca vad. Nici nu se va raci bine ultima urna de vot si cineva se va trezi sa dea iar vina pe bobor pentru slaba participare la vot. Stiu, n-ar trebui s-o iau personal, dar devine exasperanta aceasta intoarcere la plebe de fiecare data cand socoteala din campanie nu se potriveste cu apatia din targ.

N-am lipsit de la nicio alegere pana acum, chiar daca m-am dus doar ca sa-mi anulez votul, dar respect alegerea concetatenilor mei care nu vor sa stie de suspendari, uninominaluri sau de noua euro-jucarie a politicianului roman.

Sunt curios cat de jos trebuie sa ajunga participarea la vot pentru ca politicienii sa inceteze sa mai dea cu vina de gardul natiei si sa puna mana pe oglinda. 10%? 5%? 2%? Inca nu v-ati prins ca nu cetatenilor le lipseste interesul fata de viata politica, ci vietii politice ii lipseste interesul pentru cetatean? Alegatorii care nu merg la vot nu fac decat sa raspunda cu nepasare la nepasare.

Pana de curand, politicienii isi aduceau aminte de noi doar atunci cand le expira mandatul. Mai nou, si-au dat seama ca poporul le face trebuinta si pentru rafuieli politice care pot aparea de la un mandat la altul. Nu ne place mutra presedintelui? Formam 322 si chemam poporul sa-l suspende. Tinem mortis sa stergem cu premierul pe jos? Organizam un referendum ca sa-i aratam cine e seful. In mintea alesilor nostri, poporul a devenit un fel de „ba, daca tu-l chemi pe frate-tu, eu chem poporu’ si va bate pe amandoi de nu va vedeti...”.

Dragi politicieni si domnule presedinte, puneti-va o clipa in locul nostru. Cum ati reactiona daca un prieten v-ar chema sa-l vizitati doar cand are nevoie de o mana de ajutor la zugravit? Cum v-ati simti daca in restul anului nu v-ar baga in seama si nici macar nu v-ar raspunde la telefon de ziua lui? V-ati prins? Asa ne simtim noi cand ne chemati la alegeri sau la referendum sa votam lucruri pe care nu le-ntelegem, pe care nu va obositi sa ni le explicati, dar in spatele carora citim interesul vostru meschin de a-i arata celuilalt ce mari si tari sunteti voi cu poporul vostru.

Sunt mandru ca romanii nu s-au sinchisit nici de suspendarea presedintelui, nici de europarlamentare, nici de votul uninominal. Cum vine asta? Suntem prieteni doar „la nevoie” si, daca lucrurile nu decurg conform planului, tot noi suntem de vina?

Intr-o democratie matura, esecul in alegeri se soldeaza cu demisii la varf si chiar retrageri din viata politica. Asumarea responsabilitatii e o forma de respect fata de electorat. Dupa esecul suspendarii presedintelui, nimeni nu si-a asumat nicio responsabilitate. Conducerile PSD si PNL s-au comportat ca si cum suspendarea presedintelui fusese initiata de reprezentantul minoritatii turce. Am aflat ca tot noi, poporul, n-am stiut sa raspundem strigatului de lebada al Republicii. Mai sa fie...

Acum cateva zile, presedintele declara ca esecul referendumului nu e si esecul Domniei Sale. Am citit fraza inlemnit. Nu vorbea acelasi presedinte care ne chema cu matura in mana la referendum? Atunci al cui e esecul? Nu-mi spuneti, stiu, tot noi suntem de vina...

In cazul acesta, dati-mi voie sa va propun o solutie. Nu e originala, puteti avea incredere. O stiu de la Radu Cosasu care o stie de la Bertolt Brecht. N-ar fi mai simplu ca parlamentul, guvernul sau presedintele sa suspende poporul si sa aleaga un altul? Sau, daca va e mai comod, putem sa ne dam noi demisia. Ca sa nu mai dati bani pe referendum.   www.bucurenci.ro