EVZ continua seria fragmentelor din autobiografia marelui actor Marlon Brando, in care acesta ofera detalii picante si savuroase despre experientele sale artistice si erotice. Cartea se intituleaza "Cantece invatate de la mama" si este publicata de Editura Rao.
„O intalnisem in treacat pe Marilyn Monroe la putin timp dupa razboi si apoi am dat - literalmente - peste ea la o petrecere din New York. In timp ce ceilalti invitati beau si dansau, ea statea singura, neobservata, intr-un colt, cantand la pian. (É) M-am rasucit repede si am lovit-o cu cotul in cap. A fost o lovitura puternica, si am stiut ca trebuie s-o fi durut-o.
- O, Dumnezeule, am spus, imi pare rau. Imi pare cu adevarat rau. A fost un accident. Marilyn m-a privit si mi-a spus: - Nu exista accidente. Voia sa fie amuzanta, asa ca am ras. M-am asezat langa ea si i-am zis: - Lasa-ma sa-ti arat cum se canta la pian. Canti ca o cizma. Mi-am dat osteneala cateva masuri; apoi am stat de vorba, si dupa aceea o sunam din cand in cand. In cele din urma, i-am telefonat intr-o noapte si i-am spus: - Vreau sa vin si sa te vad chiar acum, iar daca nu poti sa-mi dai un motiv valabil pentru care n-ar trebui sa vin - poate pur si simplu nu vrei -, spune-mi acum. M-a invitat la ea si n-a durat mult pana cand visul oricarui soldat a devenit realitate.
Marilyn a fost o persoana sensibila si neinteleasa, mult mai receptiva decat s-a presupus in general. Fusese infranta de viata, dar avea o inteligenta remarcabila. Dupa acea prima vizita, am avut o relatie si ne-am vazut cu intermitente pana la moartea ei, in 1962. Ma suna deseori si discutam ore intregi. (...)
Ultima data cand am vorbit a fost cu doua sau trei zile inainte sa moara. (...) In Marilyn n-am simtit nici un fel de deprimare si nici un indiciu al vreunei dorinte iminente de autodistrugere in timpul discutiei la telefon. De aceea, sunt sigur ca nu s-a sinucis. (...) Poate ca a murit din cauza unei supradoze accidentale de droguri, dar intotdeauna am fost convins ca a fost omorata”.
(Selectie de Doinel Tronaru)