Gheaţa întinsă pe 21 de kilometri pe albia Bistriţei riscă să provoace în orice zi inundaţii în gospodăriile muntenilor.

Un pod de gheaţă lung de peste 21,5 kilometri este „povara“ care apasă traiul şi aşa destul de greu al muntenilor de pe cursul superior al râului Bistriţa, din vecinătatea masivului Ceahlău. Este un fenomen unic în ţară, spun specialiştii, dar acesta nu este un motiv de mândrie pentru băştinaşii din comunele Poiana Teiului, Farcaşa şi Borca.

Practic, podul de gheaţă începe exact de la coada lacului de acumulare de la Bicaz, de la viaductul de la Poiana Largului, şi urcă până la Borca, paralel cu şoseaua naţională care duce la Vatra Dornei.

Pentru un „venetic“ oprit pe mal pentru a privi uriaşa aglomerare, locul provoacă fiori: gheaţa răscolită şi presată în acelaşi timp de curentul apei ce trece pe dedesubt provoacă un fâşâit prelung, întrerupt de pocnete seci. Miile de localnici privesc însă cu teamă şi îngrijorare cum, zi după zi, podul de gheaţă, cu grosimea de până la 5 metri, creşte în dimensiune. „Cu nahlapii ne-am obişnuit ca şi cu junghiu-n spate“ Podul de gheaţă poate însă în orice clipă să se disloce şi să provoace un dezastru pentru sute de gospodării. Aşa s-a mai petrecut în anii din urmă, când blocuri uriaşe scoase de apă din albie au ras în calea lor locuinţe şi acareturi, cu oameni şi animale, făcând una cu pământul bruma de agoniseală a celor năpăstuiţi.

La Farcaşa, doi săteni tăiau, exact pe malul apei, nişte lemne care urmau să ia calea vreunui târg de sâmbătă. Viaţa la munte are însă o constantă. „Doar cu lemnul ce mai câştigi pe la noi. Cu nahlapii (gheţarii - n.r.) ne-am obişnuit ca şi cu junghiu-n spate. Doare până trece. N-ai ce face. Ne rugăm Domnului să ne apere. Dau şi babele acatiste pe la biserică, face rugi şi preotu’... Stăm cu spaima-n sân până o veni primăvara. Acum îi rău că s-a încălzit brusc şi e pericol să plece la vale sloiurile“, spune unul dintre săteni, Constantin Gherasim.

Plan de evacuare

Cele trei primării din zonă au intrat în alertă maximă. „La primărie sunt oameni care stau non-stop de serviciu, iar cei din comitetul local pentru situaţ ii de urgenţă patrulează noaptea pe malul apei pentru a da alarma“, explică Cristinel Gheorghiu, primarul din Farcaşa. S-a actualizat baza de date cu cei pentru care evacuarea va fi iminentă. O parte dintre ei au ales să meargă la rude, alţii vor fi cazaţi în grădiniţă, sala de sport a şcolii sau dispensar.

Ieri după-amiază, zăporul format în amonte de acumularea Topoliceni a fost dinamitat. Această măsură este însă la ordinea zilei în această perioadă.

FENOMEN „Gheaţa apoasă“ pune stăpânire pe râu Fenomenul care se petrece pe Bistriţa, unic în ţară, se datorează aşanumitului zai, adică gheaţă apoasă, care începe să curgă odată cu răcirea vremii. Aceasta se aglomerează mai întâi la maluri şi apoi cuprinde întregul curs. În numai aproximativ o săptămână, s-a dublat lungimea podului. Astfel, apa nu mai are pe unde curge şi se infiltrează în curţile şi pe terenurile aflate în apropierea albiei. Paradoxal, acum localnicii se roagă ca nu cumva vremea să se încălzească. Atunci, podul de gheaţă s-ar putea disloca din cauza presiunii apei provenite de la topirea zăpezii de pe versanţii care străjuiesc satele.

Situaţia de pe această vale este cauzată şi de faptul că lucrările hidroenergetice de amenajare a Bistriţei, în zona Poiana Teiului - Borca, începute în 1989, nu au fost finalizate.

Cele mai grave inundaţii din zonă s-au petrecut pe 1 ianuarie 2003, când gheţurile s-au revărsat, în toiul nopţii, peste Farcaşa şi Poiana Teiului. Aproximativ 150 de gospodării au fost afectate atunci, iar trei tineri au decedat înecaţi şi striviţi sub tonele de gheaţă.