Mult-aşteptatul cuvânt al noului mitropolit a părut lung, dar a fost pe de-a dreptul revoluţionar.
„Primiţi această cârjă mitropolitană, ca să păstoriţi turma cuvântă toare a lui Hristos din Mitropolia Olteniei, cea încredinţată Înalt Prea Sfinţiei Voastre. Celor ascultători să le fie toiag de sprijin şi întărire, iar pentru cei neascultători şi nestatornici - toiag de deşteptare şi îndreptare“, a spus, conform tipicului, Prea Fericitul Daniel la instalarea noului mitropolit al Olteniei, ÎPS dr. Irineu. Corul şi credincioşii i-au cântat „vrednic este“ şi au urmat tradiţionalele cuvântări şi mesaje. Patriarhul a ţinut un concis, dar puternic discurs, jalonând cu eleganţă prin teologie şi cultură, după cum ne-a obişnuit deja, iar preşedintele Băsescu a marcat momentul prin afirmaţia „prezenţa mea la întronizarea mitropolitului Olteniei o consider şi un act de patriotism“.
Mult-aşteptatul cuvânt al noului mitropolit a părut lung, dar a fost pe de-a dreptul revoluţionar. ÎPS Irineu, pe care îl consider cel mai mare dogmatist în viaţă al Bisericii, nu este doar un trăitor al ortodoxiei, cu metania la Frăsinei, Athosul românilor, ci şi un om cu valenţe europene, ancorat la timpul prezent.
Mitropolitul a anunţat că-şi doreşte apropierea tinerilor şi intelectualilor de Biserică. „Vom sprijini apropierea tinerilor de Biserică prin programe sociale şi culturale şi ne vom strădui, în egală măsură, să apropiem pe intelectuali de Biserică printr-o diversitate de programe evanghelice şi filocalice. Ne vom îndrepta preocuparea în vederea ajutorării spirituale a sufletelor îngreunate şi lipsite de ocrotire duhovnicească, atât a celor din spitale, cât şi a celor din orfelinate“. Atent la provocările contemporane şi evitând îmbâcsitul limbaj de lemn popesc, Mitropolitul şi-a exprimat convingerea că este necesară reformularea modului de a gândi şi de a trăi în Hristos al clericilor, monahilor şi creştinilor.
Bref, oltenii au de ce să fie mândri. Au un mitropolitrevoluţ ionar, pus pe muncă, fără „fiţe“ şi tobă de carte.
Faptul că lucrurile se schimbă în bine în Biserică mi-a fost întărit de Patriarh, care la agapa de după a spus, pe un ton calm, dar ferm, aproape patristic, că „în Biserică avansările nu se fac de milă sau pentru a-i da cuiva o satisfacţie, ci după muncă şi merite“. Axios!
Recomandările noastre
