Florian Bichir: "Azi poti negocia orice, de la demiterea guvernului pana la zilele de puscarie.'
Romania a ajuns o mare taraba. Locul unde absolut orice se negociaza, totul se reduce la combinatii, la bani si interese. Intr-o astfel de piata, de bazar cu iz de Stambul politic, nimic nu se pierde, totul se negociaza. Cred ca pana si postul de administrator la bloc va fi in curand negociat de reprezentantii partidelor.
Totul, de la functii pana la constiinte si suflete, este aruncat in tranzactii obscure in numele interesului national, al stabilitatii. Jocurile sunt conduse, evident, de diversi samsari politici, precum Viorel Hrebenciuc, care stiu sa-si opreasca onorarii grase. Comisioane pentru linistea si bunastarea unor negustori ai sperantelor noastre. Ale prostilor care merg la vot, autosugestionandu-se ca de data aceasta va fi altfel...
Ciudat este ca nimeni nu face aceste tranzactii in mod corect, onest. PSD, prin Geoana, negociaza cu procentele lui Nastase, si nu cu 16% cat are acum, PD-ul duce tratative cu rezultatul referendumului pe masa, liberalii vorbesc despre o stabilitate parlamentara care ii obliga la guvernare, iar UDMR-ul se victimizeaza in numele tuturor maghiarilor, care nici nu mai ies la vot.
De fapt, se joaca cu niste carti masluite si fiecare incearca sa-i traga celuilalt clapa. Promisiuni peste promisiuni, declaratii de iubire, pentru ca totul sa se sfarseasca intr-un ridicol total, intr-o nunta cu bataie pentru ca s-a descoperit ca mireasa nu era virgina, iar socrul mare a dat ca dar bancnote din hartie de ziar.
Pentru ca balciul sa fie total, iar balamucul sa duca la un grotesc absolut, in troaca s-au amestecat si diplomati. E normal ca fiecare ambasador sa ia pulsul politic, sa-si trimita rapoartele in propria tara despre ce se intampla la postul sau. Dar nu mi se pare normal ca ambasadorul SUA, Nicholas Taubman, sa-i bage in sedinta pe liderii PSD in Kiseleff.
Lucru pe care l-a facut si Robin Barnett, ambasadorul Marii Britanii, care a venit, pe neasteptate, la sediul central al PSD, unde se desfasura o sedinta cu unii lideri ai partidului. Britanicul a fost si mai protocolar si a trecut si pe la Gigi Becali. Ramane sa ne impiedicam de ambasadorul Frantei in birou la Stolojan sau sa dam nas in nas cu cine stie ce rusnac la UDMR.
Orice-i posibil, dar atmosfera politica incepe sa semene cu cea din Principatele Romane, cand Marile Puteri dictau muzica, cand domnitorii ascultau cu sfintenie ceea ce spuneau cancelariile europene. Nu-ti vine sa-i dai dreptate lui Ceausescu, care o tinea cu „imixtiunea in treburili interne”?
Am schimbat Inalta Poarta cu alta? Supravietuirea politica depinde de o depesa a unei cancelarii, precum firmanul de altadata trimis din sultan? Am ajuns vreo colonie unde se impart sferele de influenta si n-am aflat noi?
E normal ca o tara mica sa tina cont de jocul marilor puteri, sa accepte micile sugestii, dar nu ca acestea sa se implice in jocul politic. Iar acesta nu-i nationalism, ci, pur si simplu, o chestiune de bun-simt. Cand ambasadorul roman la Roma a zis ceva despre politica italiana a fost pus imediat cu botul pe labe.
Azi, in Romania poti negocia orice, de la demiterea guvernului pana la zilele de puscarie ori vinovatia cuiva. N-ar fi mai simplu sa scoateti Romania la Bursa?
Cititi si: