Georges Mougin, inginerul de 86 de ani, are această țintă încă din tinerețe, de aproape o jumătate de secol. Mougin a copilărit în împrejurimile insulei nord-americane Newfoundland. Aici, tatăl lui conducea un atelier de întreținere a vapoarelor care ancorau pe țărmul Canadei.

În 1975, Mougin a înființat societatea comercială ITI, al cărei acronim se traduce „Transport Internațional de Asiberguri”, și care îl avea drept coacționar pe prințul saudit Mohamed al-Faycal, arab preocupat de lispa apei potabile din regiunea sa natală.
Timp de șase ani, Mougin a studiat împreună cu numeroși experți posibilitatea transportării și a exploatării asibergurilor din Oceanul Arctic cu scopul de a rezolva problema accesului la apă dulce în zonele tropicale. Din cauza mijloacelor financiare modeste de care dispunea atunci, proiectul a fost abandonat până la începutul anilor 2000.
Acum, ajutat de inginerii unor firme specializate în simulări 3D, francezul este mai sigur ca întotdeauna că visul lui e realizabil. „Nu e vorba de remorcarea unui aisberg la propriu, ci de a-i controla deriva naturală, folosindu-ne de curenții oceanului, cu ajutorul tehnicilor moderne de anticipare a direcției acestora. Astfel, aisbergul va putea să alunece, ușor-ușor, până la locul dorit”, a declarat Mougin pentru revista franceză „La Depeche”.
Grație noului sprijin tehnologic de care beneficiază, inginerul crede că și-a realizat, măcar virtual, planurile. Mai rămâne să mobilizeze toate mijloacele tehnice necesare pentru a-l pune în practică. Călătorind prin apa Oceanului Atlantic cu o viteză de doi kilometri pe oră, precedat de un remorcher, un aisberg ar trebui să ajungă în Insulele Canare în fix 141 de zile – potrivit calculelor lui Mougin.
Expediția sa pilot ar urma să înceapă în primăvara anului viitor, dintr-o extremitate estică a insulei Newfoundland. Până atunci, Mougin va trebui să aleagă un aisberg potrivit acestui periplu. În jurul Groenlandei – spune el – sunt nu mai puțin de 40.000 de aisberguri care cântăresc între 180.000 de tone și 30 de milioane de tone. Un ghețar de 30 de milioane de tone ar putea furniza tot atâta apă potabilă locuitorilor Insulelor Canare.