Câţiva sportivi cu dizabilităţi au declarat război sedentarismului, computerului şi televizorului şi se antrenează să devină stăpânii coşurilor în Europa.
În sala de sport a Universităţii din Oradea se aud vâjâituri ca de roţi de bicicletă. O minge grea izbeşte sacadat podeaua. E meci, se duelează românii cu polonezii la Turneul Internaţional de Baschet în scaunul rulant "Maria". Liderul echipei noastre, Costi, îşi marchează strâns adversarul şi aşteaptă o greşeală ca să plece ca o săgeată pe contraatac.
Polonezii ratează aruncarea la coş, ai noştri încearcă să-i surprindă. Schimbă câteva pase şi se încurajează unii pe alţii cu strigăte de luptă. Ciumi aruncă la coş şi ratează. "Nu-i nimic, hai în forţă peste ei, se poate", se aude vocea lui Costi.
Michael Jordan e din Arad
După prima repriză, luptătorii se strâng în jurul Cristinei, un fel de antrenor-jucător. Se pune la punct tactica, iar când se fluieră reînceperea meciului, baschetbaliştii strunesc cu putere bara circulară care îi ajută să pună în mişcare roţile. Ciumi, un Big Ghiţă al echipei, Alex, corespondentul lui Lebron James, Cami, precisă la fel ca australianca Lauren Jackson şi Costi, un Michael Jordan la indigo, joacă baschet în scaune cu rotile de vreo 5 ani.
"Nu prea îmi place cum joc azi. Păi ce, eu când intru în teren trebuie să miroase a fier încins", spune liderul, arădeanul Costi. Polonezii ne-au cam bătut, însă băieţii noştri de la ASP Oradea nu se descurajează. "Ne vom antrena mai bine şi data viitoare vom înscrie mai multe coşuri. E simplu", spune sigură pe ea Cami, aprobată categoric de colegii ei.
"E foarte urât când oamenii ne confundă cu cerşetorii"
Costi zâmbeşte mereu: "Batem data viitoare". Când vorbeşte despre viitor are tot timpul un ton optimist, de învingător. Costi, baschetabalistul în scaunul cu rotile, nu ştie cum e să mergi pe propriile picioare, ci doar ajutat de cârje. Nici nu împlinise un an când medicii le-au dat părinţilor vestea că fiul lor nu va putea merge vreodată.
"Dar n-am de ce să mă plâng. Am o familie frumoasă cu doi copii, muncesc şi când am timp fac sportul ăsta", spune cu satisfacţie, Costi. Cea mai mare supărare a baschetbaliştilor de la ASP e că nu a auzit toată lumea că ei pot conduce maşini cu acceleraţia lângă volan, au servicii, familii şi în general duc o viaţă normală.
"Mie mi s-a întâmplat, într-un magazin, să vină o femeie la mine şi să-mi întindă bani. Sunt foarte mulţi care confundă în continuare un om în scaunul cu rotile cu un cerşetor. I-am explicat zâmbind: «Doamnă, apreciez gestul dumneavoastră, nu e cazul. Lucrez, am salariu, am familie. Vă mulţumesc»", îşi aminteşte Costi.
Cami, o bătăioasă
Mircea, Ciumi cum îi spun prietenii, e jucător de bază în echipă. Îţi zâmbeşte tot timpul şi vorbeşte rar, iar când o face strecoară câte o glumă. La 7 ani a alunecat şi a căzut cu capul de ciment. A rămas cu picioarele paralizate. La ado lescenţă a mai căzut o năpastă peste el: medicii i-au amputat unul dintre picioare.
Involuntar, Mircea predă lecţii de viaţă, de supraveţuire, de optimism." Am trecut peste toate. M-am căsătorit cu o fată care nu are dizabilităţi şi am un copil", spune, cu o faţă senină, Ciumi, în vârstă de 34 de ani. Când a intrat în echipă, Cami le-a spus din start băieţilor: "Să jucaţi dur, să nu mă trataţi ca pe o fată".
De curând, s-a mutat singură în chirie. Pe lângă baschet mai participă şi la întreceri de atletism pentru persoane cu dizabilităţi. Poţi să spui orice despre ea, dar niciodată că e plângăcioasă.
Pentru că le-a plăcut pofta lor de viaţă, de câţiva ani, curierii de la Fan au hotărât să-i sponsorizeze. Le-au cumpărat 5 scaune rulante speciale pentru baschet, comandate din Anglia. "Compania Fan Courier a sprijinit întotdeauna cazurile sociale şi de câţiva ani încercăm să ne implicăm cât mai mult în ajutorarea persoanelor cu dizabilităţi. Mă bucur să fiu prezent la acest eveniment şi sunt foarte impresionat de curajul şi mai ales de pofta de viaţă a acestor tineri", a spus Felix Pătrăşcanu, Managing Director FAN Courier.
Jucătorii trag tare, şi-au pus în gând să se antreneze pentru a fi stăpânii inelelor prin Europa.
ECHIPĂ. Baschetbaliştii de la ASP Oradea şi mentorii lor îi aşteaptă şi pe alţii să-i înveţe spiritul de învingător
ISTORIE
Baschetul celor cu dizabilităţi fizice
În 1944, celebrul neurolog Ludwig Guttmann, cel care a gândit Jocurile Paralimpice, a studiat şi cum ar putea exista o întrecere la baschet pentru cei care nu puteau să se deplaseze decât în scaunul cu rotile. La începutul anului 1946, americanii preiau ideea şi organizează meciuri pentru veteranii care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.
În Europa încep să se contureze echipe, iar în 1952, englezii îi invită la duel pe olandezi. Primul campionat mondial a avut loc în Belgia, în 1973, şi a fost câştigat de Marea Britanie. Însă recordul de titluri mondiale aparţine Statelor Unite, care au luat cupa acasă de şase ori, din cele 11 întreceri care s-au organizat până în prezent.
La prima întrecere mondială organizată exclusiv pentru femei, anul acesta, din cele opt echipe care au participat, pe primul loc s-a clasat Statele Unite, urmată de reprezentantele Australiei şi Marii Britanii.
Recomandările noastre
