Gânduri de istoric. Aurul, Carol al II-lea și suveraniștii!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Dincolo de pasiunea aproape patologică față de Elena Lupescu, Carol al II-lea mai avea o dambla. Era crisofil, adică iubea aurul la dispererare. Termenul provine din greaca veche (chrysos – aur, philos – iubitor), dar noi românii îl folosem cel mai adesea pe cel de aurofil. Alături de dragile lui timbre/mărci poștale, la vremea lui suveranul român fiind cel mai mare filatelist al lumii, Carol al II-lea se înconjura de aur.

Monede, medalii jubiliare, veselă și obiecte de cult/protocol, pahare și farfurii din aur masiv, tabachere, butoni, ceasuri din aur, seturi de bijuterii din aur cu pietre prețioase și perle naturale, etc. Totul să fie din aur. Nu ajunsese precum conducător legendar al Frigiei, Regele Midas, dar este evident că avea o țăcăneală cu aurul.

În iunie 1930, Carol al II-lea a înființat oficial gradul de Mareșal al României, acordându-și acest rang lui însuși, alături de generalii eroi ai Primului Război Mondial, Alexandru Averescu și Constantin Prezan. Bastonul comandat la Paris avea o lungime de aproximativ 35 cm, o formă cilindrică și era îmbrăcat în catifea purpurie. În mod evident pe suprafața de catifea au fost aplicate capete de bour din aur, iar la cele două extremități ale bastonului erau decorate cu frunze de stejar realizate din aur masiv. Mai ceva ca-n filme, Carol al II-lea a avut un pistol Walther PP/PPK placat cu aur, gravat special pentru el.

Cunoscându-i obsesia pentru aur în conducătorii germani i-au oferit un pistol semiautomat Walther Model PP placat cu aur, o piesă unică în lume. Arma are numărul de serie 751249 și este cel mai vechi exemplar cunoscut de Walther PP gravat direct din fabrică (Zella-Mehlis, Germania). Pistolul este placat integral cu aur și prezintă gravuri manuale complexe pe culisă, cadru, țeavă și trăgaci. Plăselele (mânerele) din fildeș au pe partea stângă un medalion încrustat cu Coroana României deasupra inițialelor împletite „CC” (cifrul oficial al Regelui Carol al II-lea). Exemplele pot continua.

De ce s-au micșorat porțiile de alcool de la 50 la 40 ml. Cum diferă regulile în alte țări

Woman in Red. Mărturia unui român care a cunoscut-o pe cea care l-a turnat pe inamicul public numărul 1 al Americii

Pe 6–7 iunie 1930, avionul cu care Carol al II-lea se întorcea clandestin din exil spre București a rămas fără carburant și a aterizat forțat pe un câmp de lângă satul Vadu Crișului. O biată țărancă, e drept drăguță foc Maria Mudura, o localnică aflată la muncile câmpului, i-a adus viitorului suveran un ulcior cu apă rece. Evident a devenită celebră pentru acest gest simbolic din iunie 1930, ca simbol al legăturii dintre monarh și popor. Generos, regele i-a comandat o statuie realizată de sculptorul Cornel Medrea. În 1940 în cinstea acestui moment (Restaurația) și a celor 10 ani de domnie, Monetăria Statului și Banca Națională a României (BNR) au emis în 1940 o serie rară de monede și galbeni jubiliari din aur.

Emisiuni speciale din aur masiv (precum piesele de 42 de grame cu efigia regelui, a împăratului Traian sau a țărăncii Modura). Inutil de adăugat că marea majoritate a monedelor nu au fost puse în circulație și au ajuns în visteria regală. Dar cel mai grotesc episod cu Regele Carol al II-lea s-a petrecut în iunie 1940, când regimul a organizat fastuoase serbări pentru a marca un deceniu de la urcarea sa pe tron. Cu acest prilej, diverse instituții ale statului și oameni de afaceri s-au întrecut în daruri somptuoase.

Filantropi nevoie mare cei de la Banca Națională a României (BNR) i-au oferit o enormă hartă a României Mari în aur. Conform inventarelor întocmite ulterior, BNR a pus la dispoziție 25,587 kilograme de aur masiv (evaluat la peste 5,6 milioane de lei la cursul de atunci) pentru realizarea unui set de daruri regale, piesa centrală fiind această hartă în relief a României Mari, alături de un pahar și o farfurie din aur masiv. Carol al II-lea nu a fost deloc copleșit de cadou. Chestionat cu slugărnicie maximă de ce nu îi place ploconul adus în dar, Regele l-a privit cu o nesfârșită scârbă: “Munții, unde sunt munții? ”.

Așa că guvernatorul BNR un alt lacheu regal, dar un curtean isteț, Mitiță (Dumitru) Constantinescu a trebuit să completeze harta cu alte 8 kilograme de aur care să reprezente în relief Carpații! Cum mă raportez la istorie în permanență, mă gândeam zilele trecute la acestă întâmplare. Zilnic presa e inundată de tot felul de suveraniști, de toate categoriile, care fac afaceri oneroase, sunt mufați la banul public, etc Și mă gândeam eu, așa ca-n poiana lui Iocan, câți sunt cu adevărați patrioți și câți sunt urmașii lui Carol al II-lea care plângea de rupea cămașa pe el pentru biața țară? Evident, plângea pe bani!