În 2002, o familie a construit în spatele blocului prima casă cocoţată deasupra garajului din cartierul E3, Tulcea. Ceilalţi zece vecini care i-au urmat spun că au făcut-o din ambiţie.

Două rânduri de garaje, lipite unul în spatele altuia, se-nvecinează la nord cu un al treilea rând de cuşti metalice. Construcţiile, numerotate de la 1 la 47, sunt despărţite printr-un gard din beton de cazarma pompierilor tulceni. Nu e forfotă pentru că vecinii sunt singuratici, iar copiii nu mai aleargă prin zonă de teama câinilor. După încă un rând de blocuri, e numai câmp.

De la patru metri distanţă, vecinii din scările de bloc privesc cum aici, din 2002, se înalţă etaje, pictate în toate culorile curcubeului. La ora şase după-amiaza se încinge primul cărbune, iar grătarul, mai în pantă, înalţă fumul.

Pe deasupra hainelor puse la uscat de familia Ivanov, de la casa nr. 1. În cartierul E3 din oraşul Tulcea, în spatele aleii Cristina, proprietarii şi-au luat aviz de construcţie pentru garaj plus mansardă. Dar mansarda a căpătat toate funcţionalităţile unui apartament în toată regula.

Întreţinerea locuinţei a devenit mai mică decât în cazul unui apartament de bloc. Doi dintre locatari şi-au vândut apartamentele de vizavi şi s-au mutat definitiv deasupra garajului. Cei aproximativ 30 de metri pătraţi au fost mană cerească, cumpăraţi de la proprietarul de drept al terenului în urmă cu nouă ani, cu 800 de dolari. „Acum, cum s-a gospodărit fiecare. Mi-aş ridica şi eu, dar cu ce bani?”, mărturiseşte proprietarul unui simplu garaj, mai din vale.

Şi-a mutat bucătăria în garaj

„Gelu, ce faci dragă? Bă, eşti la vilă? Am aici o dom’şoară! Când te întorci? Gelule, ai ratat o ocazie unică-n viaţă că fata-i de la ziar.”

Discuţia se poartă în biroul lui Filip Stelian, detectiv particular. Graur Gheorghe, fost poliţist, e azi în tură: agent de pază la Alum Tulcea. E vecinul lui de la câteva garaje mai jos. „Eu îl alint Gelu. Dacă era acasă, îţi făcea turul pe aici”, se amuză nea Stelian. A fost ofiţer de poliţie până să iasă la pensie în 2005. Dar nu stă locului: cercetează infidelităţi şi seriozitatea angajaţilor tulceni. Şi-a construit iniţial un birou deasupra garajului, cu firmă luminoasă atârnată de balcon.

„Vecina de la nr. 1, invidioasă, patroană la o firmă de transport, a măzgălit şi ea o tăbliţă să nu fiu eu mai cu moţ”, arată detectivul prin geamul de la bloc.

De ceva timp, nea Stelian coboară dimineaţa din bloc, deschide garajul, urcă la etaj, mănâncă alături de soţie în bucătăria improvizată, mai stă niţel la balcon, închide totul şi merge-n casă să lucreze. „Noi ne-am obişnuit aşa. Am unde să mă retrag”, spune fostul poliţist.

Valoare totală: 20.000 de euro

Stelian spune că este singurul care şi-a tras apă şi canalizare pe banii lui. „Ceilalţi s-au legat care cum au putut. Mai în glumă, mai în serios, din octombrie până în martie au apă cu ţârâita”, a spus acesta.

„Am stat un timp şi l-am urmărit pe fostul proprietar al garajului meu. Înainte, era teren intravilan, eu l-am construit de la zero. Când l-am prins în zonă, l-am chemat la un şpriţ şi i-am pus pe masă 1.000 de dolari, nu 800 cu cât a cumpărat el. «Dacă vrei să mi-l dai, te aştept mâine la poliţie, sunt de serviciu şi mergem la notar apoi», i-am zis. La şapte jumătate dimineaţa, nici bine că intrasem pe poartă, că mă aştepta cu hârtiile. Nu-mi pare rău de ăia 200 de dolari! Dar ce scandal au făcut pionierii aştia, Ivanovii...”, îşi aminteşte nea Stelian.

Are două straturi serioase de vată minerală la acoperiş, stâlpi de susţinere de sus până jos, plus beci la subsol. „ Iarna ne încălzim cu reşoul electric, iar vara cel mai bine e să stai lângă maşină, jos. E răcoare”, completează acesta.

Dacă ar vinde terenul cu tot cu construcţie, preţul de piaţă ar fi în jur de 20.000 de euro. În vale, un alt proprietar se chinuieşte de câteva luni să vândă un teren intravilan cu 18.000 de euro. „Dar nu i se va elibera niciodată autorizaţia de construcţie pentru că e plin de ţevi în subsolul terenului”, e de părere nea Filip.

Într-o viluţă de la capătul şirului de garaje se poate lua pulsul cartierului. Funcţionează drept „Club Bar”: chiriaşul a transformat garajul şi mansarda acestuia în crâşmă, cu vie-n faţă şi scaune albe din plastic, afară.

AVIZ

Viceprimarul Blejan: „Au noroc că-s în spate, printre blocuri”

Jumătate dintre garajele actuale stăteau în picioare şi înainte de 1989, dar nu toate cu autorizaţie de construcţie. Proprietarii mărturisesc că au început să umble cu actele la primărie după ce terenul a fost retrocedat.

„Doamna avocat Aurora Oprea a obţinut terenul în instanţă. L-a dat iniţial cu chirie celor care deja se instalaseră acolo, apoi l-a parcelat pe tot şi l-a vândut”, a declarat George Blejan, viceprimarul municipiului Tulcea.

„Terenurile sunt azi proprietate privată, toţi având autorizaţie de construcţie. Din punct de vedere estetic, au noroc că-s în spate, printre blocuri”, a mai adăugat acesta.

Înainte ca PDL să vină la conducerea municipiul Tulcea, primarul Constantin Mocanu a cumpărat apartamentul familiei Ivanov de la bloc cu 800 de milioane de lei vechi, în ideea că acesta va fi folosit drept locuinţă de serviciu. Cu banii primiţi, cei doi soţi s-au mutat vizavi, deasupra garajului, într-o mansardă care, în trei ani, a devenit vilă în toată re gula.

În fostul lor apartament locuieşte de cinci ani însă un patron de firmă, despre care vecinii spun că plătea într-o vreme o sumă modică primăriei, de 100 de lei.

„Eu mai am un vecin pe palier cu mine a cărui fiică s-a căsătorit. Şi unde să se mute cu băiatu’? L-a trimis pe taică-su deasupra garajului şi ei au rămas aici”, râde Filip. „Aici nu este un cartier propriu-zis, noi suntem o adunătură de suflete. Tulcenii sunt primitori, dar e conglomeratul acesta, cu oameni din toată ţara, lipiţi unii de alţii”, spune cu mâinile încrucişate detectivul. 47 este numărul de garaje care s-au construit pe terenul intravilan din spatele aleii Cristina din Tulcea