Locuitorii din vest au găsit soluţia să facă un ban cinstit şi, în acelaşi timp, să-şi elibereze dulapurile de hainele demodate.
Un trend alimentat de criză ia din ce în ce mai mare amploare la Timişoara: oamenii renunţă la garderoba sezonului trecut sau la alte obiecte nefolositoare din casă şi le vând la târgul de vechituri. Pentru cei aproximativ 150 de precupeţi care nu au prejudecăţi să stea câteva ore în spatele tejghelei, eliberarea dressingului simultan cu umplerea portmoneului sună teribil de bine.
Intrarea în talcioc costă trei lei, iar pe la ora 8.00 dimineaţa, piaţa e aproape plină de vânzători. Mai toate mesele cu vad sunt „rezervate” pentru ocupanţii lor tradiţionali. „Chiria” pentru doi metri de masă de beton, relativ aproape de intrare, e 20 de lei. Primii clienţi sunt de obicei vânzătoarele din apropiere, iar la ora 11.00, înghesuiala e maximă, iar cumpărătorii devin din ce în ce mai avizi după chilipiruri.
„Flavia” are câte ceva pentru fiecare muşteriu
Se vând cămăşi cu 35 de lei, noi, H&M, „made in Romania”. Cele purtate o dată, de două ori în viaţa lor costă 5 lei bucata. „În piaţă poţi vinde orice. Chiar orice. Ideea e să ai dispoziţie să vii. Faci curăţenie în casă, decizi care-s lucrurile la care renunţi şi le etalezi în talcioc”, explică doamna Letiţia, nelipsită din piaţă. Femeie de familie bună, moştenitoare a unei case în stil brâncovenesc‚ se plictiseşte la pensie şi vinde, în piaţă, amintirile tinereţii ei.
Talciocul „Flavia” a devenit, după Revoluţie, cea mai aprovizionată piaţă de vechituri din Timişoara. Mare parte din comercianţi sunt oameni serioşi, bunicuţe, care vând de la dulciuri la haine de firmă, primite de la copiii stabiliţi în Germania sau în Franţa, ca să-şi suplimenteze pensia. Pe lângă ei s-au aciuat mulţi tineri care vânează ofertele promoţionale în marile buticuri din Budapesta, Viena sau Belgrad.
„Am cumpărat tricouri Zara şi Esprit cu 1-2 sau 3 euro. În piaţă, cer pe ele 20-25 de lei. E superprofitabil. Deja mi-am format propria reţea de clienţi, pe mulţi îi sun când aduc marfă şi vin direct la mine acasă să cumpere. Aduc şi pantofi de afară, e altă calitate şi preţul e mai OK”, explică Silviu G., student în anul III la Timişoara. O grupă aparte de vânzători sunt cei care aduc dulciuri sau semipreparate din Ungaria. De cealaltă parte, în zona fără mese, stau ţiganii care îmbie muşteriii cu oferte imbatabile: „marfă de Galaţi, dai un leu şi iei un braţ” sau „geci de piele două la 10 lei”.
„Dacă ai răbdare găseşti haine incredibile în piaţă. Am cumpărat pantaloni Hugo Boss cu 3 lei. O lucrătură impecabilă. M-a mai costat 5 lei curăţarea lor, la o spălătorie profesională. Cu 8 lei, cât am cheltuit în total, oricum nu reuşeam să-i cumpăr în magazin. Cumpăr din piaţă de la paltoane la cămăşi şi genţi, pe majoritatea le transform la croitor. Sunt atras de materialele deosebite pe care le găsesc la ţiganii cu haine second”, povesteşte Florin Lazăr, student la design.
Recomandările noastre
