Fericiți cei ce cred în Epidemie și nu cercetează, că a lor va fi Societatea Deschisă de mâine.

Fericiți cei ce nu se plâng, că aceia vor fi promovați.

Fericiți cei obedienți, că aceia vor salva Planeta.

Fericiți cei ce se informează doar din surse oficiale, că aceia vor vedea Progresul.

Fericiți cei ce stau azi în case, pentru că mâine se vor obișnui.

Fericiți cei ce poartă mască, pentru că așa dispar diferențele dintre hoț și prost.

Fericiți cei galbeni la față, că aceia au adoptat Modelul Chinez.

Fericiți cei prigoniți și amendați, că aceia alimentează Bugetul.

Fericiți veți fi, pentru că nici nu vă veți da seama când vă vor prosti și vă vor încăleca acum, și data viitoare, și în vecii vecilor.

Vai de voi, însă, o, necredincioșilor, și șovăielnicilor, și zăbavnicilor la ordonanțe militare și stări de urgență, vai de voi, cei ce nu vreți să vă aliniați, să ascultați și să fiți ascultați, că veți fi aruncați în întunericul cel mai dinafară al societății, unde nu este promovare, nici recomandare, nici progres, ci numai marginalizare veșnică.

***

În anii 1990, după prăbușirea Zidului Berlinului și destrămarea Uniunii Sovietice, „revoluția permanentă” a lui Troțki era în pericol. Comunismul fusese compromis, iar clasa muncitoare, „motorul revoluției mondiale”, se cam îmburghezise, dedulcindu-se la binefacerile capitalismului. Nu-i mai ardea de lupta de clasă.

Era nevoie de altceva. Strategii Internaționalismului Socialist au avut o găselniță care părea genială: înlocuirea clasei muncitoare cu minoritățile. Sexuale, religioase, etnice, culturale.

Lovitura era dublă:

1. zguduia din temelii sistemul democratic, construit pe principiul majorității, care adusese liniște, stabilitate și prosperitate în țările cu vechi tradiții capitaliste;

și

2. nu exista riscul „epuizării benzinei”, ca în cazul clasei muncitoare, dat fiind că numărul minorităților este practic nesfârșit (repet un exemplu pe care l-am mai dat: inițialele care desemnează minoritățile sexuale au ajuns să depășească astăzi cifra de 20). Într-o societate, vor putea fi identificate întotdeauna minorități ale căror nemulțumiri să fie folosite pentru a schimba-răsturna-revoluționa starea de fapt. Noile schimbări sociale duc la apariția altor minorități și așa mai departe.

După mai bine de două decenii de domnie a minorităților, care au transformat fața lumii civilizate cu o rapiditate nemaivăzută, dând peste cap conceptul de drepturi ale omului, motorul revoluției a început din nou să dea rateuri.

Dacă prima dată rămăsese fără combustibil, acum se îneca din cauză că avea prea mult. Scăpate de sub control, minoritățile au ajuns să se calce pe picioare și să se bată între ele.

Homosexualii s-au plâns de homofobia imigranților musulmani, feministele au început să fie iritate de tupeul cu care transgenderele cu organe masculine vor să le fure stindardul, negrii au văzut cum le iau fața minoritățile sexuale albe etc.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE