Pentru creştini, anul acesta e unul al milei Domnului. Preoţii spun că viaţa Bisericii nu trebuie tulburată de mincinoşi care vorbesc despre un dezastru mondial, spune PS Ioachim Băcăoanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, într-un material în exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”.

Am intrat, nu de mult timp, în 2012 - anul mântuirii. Multe opinii spun că va fi un an controversat, datorită interpretărilor eshatologice ale numerologilor şi ale celor pasionaţi de vechile civilizaţii dispărute, care încearcă să stabilească punţi între acestea şi cele moderne, sau care încearcă să lege interdependent destinul umanităţii de unele aşa-zise prevestiri, oracole din trecutul îndepărtat. Pentru noi, creştinii, anul 2012 este scutit de conotaţii fataliste şi exaltări milenariste de care unii se arată atât de afectaţi şi încearcă să convingă, prin mass-media şi nu numai, pe cei care nu sunt la fel de sensibili şi alarmaţi cu privire la acestea. Pentru noi, anul 2012 este anul milei Domnului, adică o perioadă de timp oferită de Dumnezeu pentru mântuirea noastră; este un an care se adaugă liniştit şi sigur în şirul anilor ce l-au precedat şi va fi la rândul său urmat de alţi ani pe care Dumnezeu, în marea Lui milostivire, îi va oferi timpului curgător. "Nu mai numărăm anii de la crearea lumii" Nu trebuie să rămânem prizonierii observării şi descifrării semnelor timpului şi să forţăm interpretarea lor propovăduind iminenţa sfârşitului lumii. altfel, pentru noi, curgerea timpului altă valoare, alt sens. Nu mai numărăm anii de la crearea lumii, ci de la re-crearea, restaurarea ei în Hristos, fiecare an fiind o nouă piatră pe care cu smerenie şi recunoştinţă o aşezăm la zidirea edificiului umanităţii care tinde necontenit spre îndumnezeire. Viaţa Bisericii a fost de multe ori tulburată de minţile rătăcite ale proorocilor mincinoşi, care au văzut în semnele timpului lor iminenţa dezastrului mondial. Însă aceste pretinse sfârşituri n-au făcut decât rău Trupului lui Hristos, sfâşiindu-l şi aruncând în derizoriu sau relativ chiar ideea de Eshaton. Din totdeauna, creştinul a trăit având conştiinţa că Hristos va veni în chip de Judecător, când cele de acum se vor transfigura în ceruri noi şi pământ nou. Acest fenomen se va produce la sfârşitul veacurilor, însă nimeni n-a îndrăznit să se aventureze în a stabili cu exactitate când vor fi acestea, pentru simplul motiv că toate stau sub semnul Tainei lui Dumnezeu şi că nicio fiinţă umană, oricât de evoluată ar fi (cu acces la informaţii de orice natură), nu poate "decodifica" planul divin, "taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută". De unde a pornit însă această cruciadă eshatologică? Aşa cum ne stă în fire nouă, oamenilor, după ce descoperim o idee şi credem că este plauzibilă, încercăm să găsim argumente în sprijinirea veridicităţii ei, uitând sau ignorând originea, neconcordanţa şi lipsa de coerenţă între fond şi formă, între idee şi sursa argumentaţiei. În cazul de faţă, ne folosim de semnele premergătoare eshatologice, ce au ca sursă Sfânta Scriptură, revelaţia creştină şi le conjugăm cu date şi cifre ale unei civilizaţii dispărute, cea mayaşă- şi aceasta cu o naturaleţe ce nu poate fi generată decât de tendinţa sincretistă actuală. CALENDAR Primul popor care şi-a măsurat timpul Mayaşii sunt originari din zona Mezoamericană şi au fost printre primele popoare care au pus bazele unei forme complexe de măsurare a timpului, deţinând patru calendare diferite, folosite în funcţie de necesităţile oamenilor din acele vremuri. Astfel, se poate vorbi de calendarul TZOLK’IN, care funcţiona pe principiul combinaţiei a două grupe formate din 20 de zile cu nume diferite şi 13 numere diferite şi care însuma 260 de zile unice, rezultate din tot atâtea posibilităţi combinative unice; calendarul HOAB, asemănator cu cel Gregorian, care însuma 360 de zile unice, cu ajutorul căruia se putea măsura un an solar; calendarul SFERIC, ce avea 18.890 de zile (pentru o perioadă de 52 de ani), rezultat din combinarea celor două calendare amintite anterior şi calendarul numit MAREA NUMĂRĂTOARE, rezultat din dorinţa de a realiza un calendar şi mai cuprinzător, ce dura 5.125 de ani şi 4 luni şi a cărui perioadă de timp însumată a fost numită Marele Ciclu. Citiţi, pe www.evz.ro, serialul despre semnificaţiile creştine ale anului 2012.