Anthony Hopkins: "Ştiu ce îi sperie pe oameni"

Anthony Hopkins: "Ştiu ce îi sperie pe oameni"

Limba latină, Hannibal Lecter şi Vaticanul. Anthony Hopkins nu s-a ferit de nici unul dintre aceste subiecte în interviul acordat EVZ şi a explicat că a beneficiat de multă libertate în ce priveşte exorcizările.

Actorul galez deţinător de Oscar pentru "Tăcerea mieilor" şi nominalizat de alte trei ori la premiile oferite de Academia americană de film se întoarce la genul horror cu rolul Părintelui Lucas din lungmetrajul "Ritualul" de Mikael Håfström. Având la bază cartea scrisă de Mat Baglio, "The Rite: The Making of a Modern Exorcist", "Ritualul" este un film terifiant în care Diavolul reuşeşte să îşi găsească acoliţi chiar şi în cel mai sfânt colţ de lume.

Fiind student la teologie, Michael Kovak (Colin O’Donoghue) este trimis la Vatican pentru a studia exorcismul, poate tocmai din cauza îndoielilor sale în legătură cu dogmele religiei.

Deşi este fascinat de toate aspectele credinţei, tânărul îşi foloseşte scepticismul ca pe o armură şi nu ezită să le spună superiorilor că răspunsurile pot fi găsite mai degrabă în tratamente psihiatrice decât în forţe demonice şi exorcizări. Însă Michael începe să îşi pună la îndoială părerile din ziua în care îl întâlneşte pe Părintele Lucas (Anthony Hopkins), un preot legendar pentru miile de exorcizări pe care le-a făcut de-a lungul timpului.

Ajuns faţă în faţă cu un caz de ,,posedare" atât de puternic încât şi Părintele Lucas pare să fie depăşit, Michael începe să vadă că dincolo de explicabil există fenomene pe care nimeni nu poate să le controleze sau să le înţeleagă. Răul i se dezvăluie tânărului în cea mai pură formă, cu o violenţă de nedescris şi îl aduce în punctul în care un singur lucru îl mai poate salva.

În România, filmul poate fi vizionat din 11 martie în cinematografele Hollywood Multiplex (Bucureşti şi Oradea), Movieplex, The Light Cinema, Odeon Cineplex (Cluj) şi în reţeaua Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Cluj, Arad, Baia Mare, Timişoara, şi Bacău).

INTERVIU

EVZ: Cum de v-aţi implicat în acest proiect, aţi avut ezitări înainte de a accepta rolul? Anthony Hopkins: Am ezitat puţin la început. Agentul meu mi-a trimis scenariul şi nu ştiam prea multe despre el, dar nu voiam să joc încă un tip care să îţi dea fiori, înţelegi. Nu eram foarte sigur dacă vreau să fac aşa ceva şi apoi am citit scenariul şi m-am întâlnit cu Håfström la un hotel. Am luat micul dejun împreună. Şi am fost destul de impresionat de regizor. Aşa că am spus da şi el s-a întors în Anglia. Am început să lucrez la rol, să îl citesc şi să îl prelucrez. Mi-au venit câteva idei pe care i le-am trimis regizorului prin e-mail, ele m-ar fi ajutat să înţeleg omul ceva mai mult. Şi asta a fost. Am învăţat replicile, limba italiană, puţină latină, ceea ce a durat ceva vreme...Dar nu ştiu ce cred apropo de acest subiect, sincer.

Aţi fost martorul vreunui act de exorcism? Eu, nu, dar Colin a fost. Eu am petrecut o singură zi la Roma, dar Colin s-a aflat acolo pentru o săptămână şi cred că s-a dus la o exorcizare cu părintele Gary, poate chiar la două – trei. Ştiu sigur că scenariştii au participat la două. Chestia e – are loc o dezbatere. Există exorcizări? Nu ştiu cât de mult este implicată Biserica Catolică. Aparent, şi-a retras parte din angajament. Părintele Gary – cu el trebuie să vorbiţi despre asta. Eu i-am pus întrebări. I-am spus "Tu crezi în asta?" şi el mi-a răspuns "Oh, da". I-am spus "Dar cum ştii că e adevărat?". Mi-a răspuns "În marea majoritate a cazurilor, îţi poţi da seama. Te uiţi în ochii lor şi îţi poţi da seama". Eu am zis "Oh".

Cum aţi colaborat cu Mikael? Mikael (regizorul "Ritualului" – n.r.) este foarte deschis. Cu el este o chestiune de echilibru, o şmecherie. Trebuie doar să te laşi în voia ritmului. Mi-a lăsat multă libertate să fac cum voiam scenele complicate, exorcizările, inclusiv aceea a mea.

Până la urmă, v-aţi distrat realizând "Ritualul"? Cu siguranţă, te distrezi făcând asta şi mai ales pentru că ştiu ce îi sperie pe oameni, ştiu ce le inspiră frică la un film pentru că asta e ceea ce fac eu. Nu pentru că aşa sunt, ci pentru că multă vreme m-am auzit murmurând printre dinţi că n-o să depăşesc niciodată rolul lui Hannibal Lecter. Am jucat foarte multe personaje, dintre care doar două erau negative, cred. Cum reacţionaţi dacă vă uitaţi la televizor şi se difuzează unul dintre numeroasele lungmetraje cu dv.? Oh, schimb canalul. Nu le urmăresc niciodată. Cum a fost să lucraţi cu un tânăr actor cum e Colin? E posibil să îl fi făcut să se simtă prost (Râde). Nu, în prima zi am filmat o scenă, care a căzut la montaj. Ploua la Roma şi l-am întrebat "Cum te simţi, fiule?". El a răspuns "Sunt foarte nervos". I-am spus "E în regulă, n-ai de ce să fii nervos". Aşa că filmăm scena şi la sfârşit i-am zis "Aşa ai de gând să joci rolul?". El mă întreabă "Ce vrea să însemne asta?", eu spun "Ei, până la urmă e cariera ta, faci cum vrei..." (râde). Apoi vin semnalele că glumesc, că nu e cazul să mă ia în serios. Dar nu, s-a descurcat bine. "E un plan foarte apropiat, nu trebuie să faci mare lucru cu mimica. Fă mai puţin". Ăsta e singurul pont pe care i l-am dat. Asta mi-a spus Katherine Hepburn, mi-a zis "Nu juca un rol, nu e nevoie să joci", eu am răspuns "Okay". Şi am considerat asta drept un mare compliment.

Cum a fost să colaboraţi cu adolescenta italiană care... Am fost cu toţii devastaţi de ceea ce a făcut ea. Vreau să spun că, de fapt, e foarte deprimant să filmezi acele scene, iar eu încerc să nu iau întreaga afacere în serios, dar, până la urmă, chiar erau deprimante. După părerea mea, interpretarea ei a fost excepţională.

Pe lângă actorie, compuneţi muzică şi pictaţi. Sunt doar hobby-uri sau...? Păi, soţia mea m-a determinat să mă apuc de pictat – nu am studii academice în domeniul picturii şi nici în acela al muzicii aşa că sunt degajat, mă simt realmente liber. Voi avea un concert în iulie, la Birmingham, şi la unul din festivalurile londoneze. Şi am o expoziţie la Rakiki în Hawaii. E foarte greu să te eliberezi de ceea ce ai învăţat. Ştii că este aproape imposibil pentru că înveţi pentru a putea supravieţui.

Pictura şi compusul muzicii sunt complet diferite de actorie. Păi, actoria este restrictivă pentru că există replici. Dar eu fac multă improvizaţie şi mă bazez şi pe ce învăţ la filmări. Improvizez ritmuri şi fac schimbări corecte, asta deoarece fac această meserie de mult timp. Dar muzica şi pictura sunt ...nu ştiu dacă mai satisfăcătoare, dar cu siguranţă interesante. Mai ales muzica. Şi pare să se vândă bine, oamenilor le place ceea ce fac aşa că voi continua până nu le mai place.

Deci nu aveţi aşteptări? Deloc. Nu cere nimic, nu aştepta nimic, acceptă orice şi vei avea o viaţă bună.

Interviu obţinut cu sprijinul MediaPro Distribution. <object height="349" width="560"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/gVLqOus2_4E?fs=1&hl=ro_RO" /><param name="allowFullScreen" value="true" /><param name="allowscriptaccess" value="always" /><embed src="http://www.youtube.com/v/gVLqOus2_4E?fs=1&hl=ro_RO" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="349" width="560"></embed></object>

Ne puteți urmări și pe Google News