O fetiţă de aproape 6 ani, din Craiova, ştie că Moş Crăciun e bun, că îi plac copiii cuminţi şi, de aceea, o dată pe an, le aduce cadouri minunate.

Faţa micuţă a Aniei este încadrată de câteva şiraguri de bucle largi, ample şi subţiri, dezordonate, cafenii. Ochii ei aduc a boabe de cafea braziliană, coaptă. Sunt sinceri, extrem de sinceri. Dacă vreţi să ştiţi ce spune certificatul de naştere, atunci vorbim cu Ania Cojocăreanu, care are 5 ani şi este născută în Craiova.

Vorbim pe teritoriul ei: camera plină de jucării. Jucării magice. „Eu am luat magie de la jucăriile aduse de Moş Crăciun, pentru că el e magic, iar jucăriile de la Moş Crăciun nu sunt ca jucăriile de la magazin. Toate jucăriile mele sunt magice. Eu le-am dat magie, pentru că mă joc cu ele. Ele pot să-şi dea magie şi între ele. Se distrează când eu sunt plecată. Se uită pe cărticelele mele, învaţă, colorează, se joacă“, râde Ania, în timp ce radiografiază viaţa jucăriilor magice, ca să înţelegem şi noi, oamenii mari, despre ce e vorba. „Am văzut odată că Zâna cea Bună a venit aici, a dansat, s-a jucat cu jucăriile mele şi Bambi s-a mişcat“, continuă fetiţa, luând puiul de căprioară în braţe.   Câte un Moş pentru fiecare

Dar Ania are ochii extrem de sinceri: „De fapt, nu eu am văzut, mi-a spus mami. Dar Bambi chiar s-a mişcat!“. Dintre toate jucăriile magice, una îi este cea mai dragă. Nu e nici cea mai mare, nici cea mai nouă, nici cea mai colorată, dar e preferata ei. „Am şi eu o prietenă foarte bună, focuţa, pe care o cheamă Focuţa“, continuă Ania şi aduce de lângă perna ei un pui mărunt de focă, alb, turtit, martor al tuturor viselor fetiţei. „Ştiai că focile trăiesc acolo unde e gheaţă? Şi sunt şi urşi polari, şi pinguini polari şi vulpi polare?“, se interesează, iscoditoare. „Eu ştiu!“

Şi dacă nu ştia, a aflat că Moş Crăciun tot acolo îşi duce traiul. „Ştiu şi asta. Moş Crăciun trăieşte la Polul Nord. Îi plac copiii cuminţi şi are spiriduşi. Spiriduşii pregătesc cadourile şi le pun într-o maşină foarte mare. Ei au magie. Pun un degeţel pe roata de la maşină şi zboară. Unii spun că vine Moşul cu sania, dar nu vine cu sania, pentru că din sanie cad toate cadourile“, desenează Ania portretul Moşului.

Pentru o secundă este pusă în încurcătură, deoarece vrem să ştim cum face Moşul să ajungă în toate casele din lume într-o singură zi. „Hmmmm. Să mă gândesc. Eu cred că există mai mulţi Moşi. Sunt atâţia Moşi Crăciuni câţi tătici, fetiţe, mămici, băieţei şi bunici sunt. Sigur că aşa ajunge Moşul la toată lumea într-o singură zi“, îşi explică, mai mult sieşi, fetiţa cu bucle cafenii.

Ea îşi aduce aminte că l-a văzut pe Moş Crăciun la grădiniţă. Şi că nu s-a speriat de el. „L-am recunoscut imediat, pentru că avea sacul ăla maaaare“, zâmbeşte şi trage de un sertar de unde scoate o felicitare îngălbenită de vreme. „Uite, cărticica asta ştie să cânte zurgălăi“, spune, solicitând uimire.

Deschide felicitarea muzicală şi se joacă la mecanismul ei. „Acum face urât, trebuie să avem răbdare“, explică Ania bârâitul de pe fundal. A avut dreptate. După câteva secunde, felicitarea începe să cânte „Jingle Bells“.   Porumbei şi ponei   În afară de foci şi de Moş Crăciun, Aniei îi plac şi prinţesele. „Îmi plac prinţesele pentru că sunt frumoase şi politicoase. Iar monştrii mi-a zis mami cum mâncă. Uite aşa“, cască gura mare şi se strâmbă. „Nu sunt politicoşi“, pune Ania sentinţa.

Dar când se va face mare, fetiţa cu bucle cafenii nu vrea să se facă prinţesă. Nici pe departe. „Când o să fiu mare, vreau să fiu îngrijitoare de porumbei. Eu şi cu tati iubim porumbeii. Vreau să vină foarte mulţi porumbei la mine. Îi văd mereu. Vin mulţi la mine la geam, la bucătărie. Pe locul doi, vreau să plantez legume. Şi mai vreau să fiu îngrijitoare de cai şi de ponei“, gesticulează Ania, ca un om hotărât.

„Ponei am văzut, erau adevăraţi!“, măreşte ochii şi devine serioasă. „Am văzut când am fost în excursie. Era unul cu un moţ!“, precizează pentru toţi cei care am îndrăzni să credem că poneii nu sunt adevăraţi, că sunt doar cai de jucărie. „Am văzut şi la grădina zoologică. Am o colegă, Ioana, care iubeşte poneii. Am vorbit să ne facem amândouă îngrijitoare de ponei“, explică, aproape matematic, fetiţa cu buclele mari, despre prima ei viitoare asociere.   SCRISOARE

„Şi eu pot să-ţi cânt zurgălăi“   „Dragă Moş Crăciun, Mă numesc Ania şi aş vrea să-mi aduci aici 90 de foci adevărate. Am o surpriză pentru tine. Am o cărticică micuţă care cântă zurgălăi. Şi eu pot să-ţi cânt zurgălăi. Să ştii că am învăţat la grădi. «Seara-i de mister» - aici vine de două ori „Bradu-i luminat/ Cu steluţe argintii/Totul e-mbrăcat/Hei! Zurgălăi, zurgălăi/ Veseli zurgălăi/ Se aud peste munţi şi văi.» Moşule, să ştii că am fost cuminte. Să-mi aduci şi cărticele, căci îmi place să colorez. Pentru mami, dragă Moşule, să aduci un lănţişor frumos, un inel şi o brăţară cu diamante şi o fustiţă. Lui tati poţi să-i aduci... să mă gândesc ce vrea tati... o maşină! La pisicile mele, Codiţu şi Piţu, să aduci multe jucării de pisici. Codiţu e gri şi Piţu este alb şi negru, să nu îi încurci. Lui maia... să vedem acum. Adu-i o cărticică frumoasă şi foci multe, că iubeşte animalele. Şi eu să ştii că iubesc animalele. Lui taiu să-i aduci mii de foci, că şi el iubeşte animalele. Şi atât. Mulţumesc!“ (Scrisoare pentru Moş Crăciun, dictată de Ania)