Andrei Postelnicu: "De la intrarea in Uniunea Europeana, Romania mimeaza aparentele unei tari democratice".
Bataliile politice ale ultimelor luni sunt departe de a fi acele confruntari menite sa duca la progres. Ele nu sunt dezbateri pe marginea unor idei, ci meciuri jucate prin retorica de maidan in scopul de a sapa de adversari. Presedintele a fost suspendat, vreo trei ministri sunt anchetati, iar pe altul slabiciunea pentru euro, tuica si carnati l-a costat scaunul.
In tot acest context, presedintele Parlamentului European a declarat, senin, ca a „auzit” ca in Romania ar exista probleme „in domeniul coruptiei”. Seninatatea declaratiei, ca sa nu mai vorbim de faptul ca Uniunea Europeana pare mai obsedata de probleme agriculturii, nu de coruptie, il fac pe dl Hans-Gert Pöttering sa para ridicol. Dar nici dl Pöttering si niciun alt oficial european nu poate fi dur cu Romania fara sa spulbere si ultima urma de credibilitate a Uniunii.
Pentru ca UE sa fie dura cu Romania, ea ar trebui sa recunoasca adevarul incomod ca UE are Romania pe care o merita: corupta, cu o justitie si agricultura vraiste, politicieni dubiosi si institutii disfunctionale. Problema este ca UE are si Polonia pe care o merita, aflata la cheremul a doi frati gemeni cu inclinatii totalitare si fundamentalist-religioase.
UE a mai avut si Ungaria pe care o merita, cu un prim-ministru care a admis fatis ca mintise poporul. UE a avut si Cehia pe care o merita, ramasa fara guvern multe luni, la scurt timp dupa integrare. Ca sa nu mai spunem nimic de Grecia, care si-a masluit datele economice pentru a putea adopta moneda euro mai repede sau de Franta si Germania care incalca tratate tot de ele scrise.
Romania si problemele ei nu reprezinta decat bomboana de pe coliva europeana. Alaturi de vecini care au facut lucruri poate la fel de grave ca noi, Romania a dovedit ca UE s-a extins prea repede, prea departe, luand decizii economice pe criterii politice, ignorand absenta unor institutii functionale si consecintele lor dramatice asupra unor democratii inca in formare.
Cetatenii vestici ai Uniunii se simt tot mai rupti de ea si tot mai putin reprezentati de ce a ajuns UE sa fie. Capacitatea sa de a impune reforme si a impinge tari la progres a fost ceea ce i-a atras pe est-europeni la Uniune. Daca UE face peste tot ceea ce face in Romania, adica tolereaza coruptie si abuzuri, nu mai e mult pana cand est-europenii isi vor simti idealurile tradate. Rezultatul final va fi o Uniune rupta de propriii cetateni, fie ei din est sau vest.
Ignorand probleme din Romania, organismele UE se confrunta cu pericolul crearii unui asa-zis hazard moral. In lumea finantelor internationale aceasta notiune reprezinta acel precedent periculos creat atunci cand un guvern da bani ca sa salveze companii sau alte guverne aflate la ananghie.
In cazul de fata, lipsa interventiei din partea UE reprezinta o „subventie de credibilitate” pe care Bruxelles-ul o acorda guvernului Romaniei. Tacerea UE este un act de complicitate la o serie nesfarsita a delictelor comise in numele democratiei, dar impotriva principiilor sale fundamentale. In acest fel, UE practica hazardul moral, pe seama propriei credibilitati si a buzunarului propriilor cetateni.