Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Aveam 19 ani si inca mai credeam.
Orasul asta avea asupra mea efectul predicilor lui Moise catre evrei, in primii ani ai pribegiei prin desert. Am fost parasutat pe „taramul fagaduintei”, ca atatia anonimi veniti „sa invete carte” in Capitala. Si credeam.
Bucurestiul m-a sedus cu zgomotul lui, de mixer urias. M-am indragostit de „fetitele sale dulci”, cum „nicaieri nu mai gasesti”. Le-am asteptat la toate gurile de metrou, in fata tuturor Mc Donald’s-urilor, am vegheat ore in sir la „Ceas”. Uneori n-au venit. Asa ca am baut in bodegile lui, cot la cot cu taximetristi deznadajduiti, cu eminente studente basarabence de la care am aflat, peste o vreme, ce inseamna „ultracentral”, cand le-am vizitat apartamentele cu trepte interioare, la care visam ca George Costanza din „Seinfeld”. M-am imprietenit cu depresivi, care priveau pierdut prin geamurile jegoase ale tramvaiului 34 pe traseul Romprim - Gara de Nord, si retur, pana cand vatmanul scotea capul si anunta sec: „Gata, ma bag la depou!”.
Am locuit in toate colturile „marelui oras„, in blocurile lui, comuniste si reci. La inceput, la Hala Traian, pe o strada ce poarta numele unui poet uitat, apoi la Gara de Nord, pe Mosilor, in Vitan, pe o alee care noaptea se transforma, miraculos, in circuit de Formula 1. Am dat peste administratori de bloc criogenizati de pe vremea proceselor staliniste, oameni cu destin de spioni ratati. M-am bucurat de ceai, carti, muzica, dichis, in librariile „trendy”.
In troleele Bucurestiului am injurat guvernul Nastase fiindca in loc de „lapte si corn” pentru cei mici n-a dat „deodorant si pasta de dinti” pentru cei mari. Dupa ce am devenit mandrul proprietar al unei garsoniere, am invatat sa supravietuiesc ca Robinson Crusoe. Pe canapeaua, ca o insula, intr-o mare de apa. N-o sa am niciodata suficiente cuvinte de multumire pentru cei de la Apa Nova si instalatorii nepereche din cartierul Tei. Cu batrana mea Dacie n-am ocolit nici gropile de lux ale Capitalei (n-aveam cum).
Si, incet-incet, pe umerii vorbelor goale rostite de edilii fiecarui sector in care m-a trait viata, in sufletul meu si-a facut loc Greata.
Recomandările noastre
