Am sa fiu direct.
Se zice ca Dumnezeu da fiecaruia cat poate sa duca. Mie mi-a dat de aproape doi ani traseul Lacul Tei-Pipera, cu tramvaiul 16. Plec la pranz si ma intorc acasa seara tarziu sau noaptea devreme, depinde de ce fac „baietii nostri” prin cupele europene. Asta e Romania mea. Incepe in dreptul magazinului Domino si se termina in redactia EVZ. Bucatica asta de tara le are pe toate.
Aici am vazut oameni zacand asa pe podea, cu capul lasat intr-o parte, ocoliti prudent de calatorii oripilati si fricosi. Lumea zicea ca sunt beti, eu am crezut mereu ca sunt bolnavi. Sau morti.
Intr-o noapte, va jur (si o zic grav, ca in reclamele la o banca), a intrat domnul asta, care si-a fluturat mandrete de penis, in cercuri largi, cu gesturi vanatoresti, si s-a usurat de toate berile cu care suportase tensiunea unui derby bucurestean. A ramas in urma lui o mica baltoaca galbuie si un urlet ca de spartan avant la lettre.
In „16” am vazut si oameni ragaind, flatuland, vomand si urmele inca proaspete ale unui proces de defecatie. Puradei care zboara din bara-n bara ca portarii in cronicile de pe vremuri din „Sportul”.
Dar si o doamna pioasa, cu o biblie mica, din care citeste murmurat. Zambeste mereu, cald si misterios. Crede ca Iisus o sa vina si o s-o poarte, ca pe ape, departe de ghena asta in care se amesteca kilograme de coji de seminte, shaorme partial ingurgitate, sticle si cioburi. Multe cioburi. Zambeste asa din scaunul ei portocaliu. Zambeste si crede.
Sa moara mama, aici ascult cele mai tari manele. O stiti p’aia cu „Eu sunt capitanu’-capitanu’/ la mine vine banu’, vine banu’”. Nu? Inseamna ca ati trait degeaba! Habar n-aveti cat de duios poate suna glasul lui Nicolae Guta dintr-un telefon polifonic... Mai ales cand decreteaza: „La baiatu’ inteligent/ vine banu’ permanent”.
Mai stiu una, dar mi-e rusine sa v-o spun. Incepe cu „Asa a vrut Dumnezeu” si se termina cu „sa-mi bag” in ceva al tau. Al nostru, adica. In tramvaiul 16 aud si profesoare resemnate discutand despre tezele unice si nenorocitii din minister, pensionari care comenteaza articole din „Romania Mare” (are staif domnu’ Vadim, se vede valoarea, e un domn, ce sa mai...) sau femei tinere care ne impartasesc zbierand dragostea pentru Oana Zavoranu.
Vad batranei necajiti si liceeni fericiti, care se saruta, suprarealist, atarnati de bare. Culeg din zbor si retete culinare, si istorii despre penala aia de la a unspea C.
Continuarea in editia de maine.
Cititi si Blogul lui Andrei Craciun - Coltul Rosu
Recomandările noastre
