Anarhistul Woody Allen

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

În cartea sa, „Anarhie pură“, cineastul nu iartă nimic, de la scriitori snobi şi producători absurzi, la diete şi fiţe de Broadway.

Din cele peste zece volume semnate de regizorul american Woody Allen (73 de ani), pe piaţa românească a apărut doar unul, „Anarhie pură“, în colecţia „Râsul lumii“ de la Humanitas. Coincidenţ a face ca, de la cea dintâi încercare literară a sa, „Don’t Drink the Water: A comedy in two acts“ (1967), să fi trecut exact 40 de ani.

Cartea conţine 18 proze scurte, dintre care opt apar pentru prima dată în volum. În galeria de personaje „atinse“ de sarcasmul lui Woody Allen se înghesuie producători veroşi, snobi oportunişti, guru religioş i, dame isterice, artişti neînţeleşi şi intelectuali afectaţi. Cât de bine vinde Dumnezeu Una dintre cele mai savuroase povestiri e „aleluia, s-a vândut!“, despre comerţul cu rugăciuni la comandă: „Poate că preţul maxim plătit vreodată în istoria licitaţiilor pentru rugăciuni a fost pentru una dintre invenţiile mele cele mai înduioşătoare: „Bucură-te Israel, piaţa bursieră a săltat. Dumnezeule, poţi face acelaşi lucru acum şi cu Nasdaq-ul?“. Într-o alta, „respingerea“, un cuplu de ruşi din New York care află că odrasla le-a fost respinsă la cea mai renumită grădiniţă din Manhattan îşi dă peste cap existenţa.

Disperaţi de efectul dezastruos al „respingerii“ asupra reputaţiei lor, cei doi se ruinează şi ajung în adăpostul pentru oamenii străzii. „Fără o bază substanţială în materie de decorat prăjiturele şi fără antrenament la cutia cu nisip, băiatul a fost complet nepregătit să înfrunte greutăţile pe care i le-a rezervat viaţa. (...) A ajuns un beţiv fără speranţă“, rezumă apocaliptic unul dintre personaje urmările fatidice ale „respingerii“. Reţele teroriste de gurmanzi Obsesia snoabă pentru rarităţile gastronomice e subiectul prozei „papilele tale ucigaşe, draga mea“, în care o damă din cercurile înalte trimite un detectiv particular să liciteze în locul ei o trufă albă. „Licitaţia de la Sotheby’s era încinsă. Pentru un quiche s-au licitat trei milioane, o pereche de ouă fierte tari s-a dat pe patru, iar o plăcintă ţărănească de pe vremea Ducelui de Windsor s-a vândut cu şase milioane“.

Cultura, un loc care devorează conducătorii. Precedentul din 1993, un ministru cu pantalonii în vine. Relatări din presa vremii

Ce l-a scos din bârlog pe șeful FSB. Temerile Rusiei au legătură cu Iranul

În jurul trufei de 10 milioane de dolari se naşte un adevărat thriller, în care reţele mafiote de gurmanzi acţionează la fel de eficient ca grupările teroriste. Pentru un foie gras, „un conte din România a făcut crimă“, iar „un egiptean pe nume Abu Hamid a fost atât de obsedat de el, încât l-a îndesat într-o seringă şi a încercat să şi-l injecteze direct în venă“.

„Aceşti pui fraieri“ Din această ecuaţie pitorească nu putea lipsi lumea filmului. În „atenţie, cad moguli“, autorul imaginează un scenariu în care un producător vedetă la Hollywood, Mike Umlaut, cade din vârful piramidei la stadiul de vânzător de hotdog. Titlurile filmelor care îl făcuse celebru sunt memorabile: „Iată un endocrinolog palid“, „Aceşti pui fraieri“, „Îmbă lsămătorul refractar“, „Învăţăcelul toreador invalid“ sau „Şoareci de câmp şi ţigani“. Dacă umorul din filmele lui Allen e relaxant, cel din proză alternează între tonic şi strident: ceea ce încearcă să pună în cuvinte sună adesea crispat, iar unele scene descrise ar fi avut, filmic, mai multă substanţă.