Actualitate
Am fost rezervist mobilizat pentru o zi. Între profesionalismul cadrelor și iluzia pregătirii pentru apărare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Numele meu a figurat recent pe lista celor aproximativ 10.000 de rezerviști din București și județul Ilfov care au primit ordine de chemare în cadrul Exercițiului „MOBEX București – Ilfov 26”, desfășurat în perioada 5-12 octombrie 2026. M-am prezentat pe 7 octombrie la o unitate subordonată Comandamentului Logistic Întrunit — o unitate care funcționează de zi cu zi și ca service auto.
Experiența unei zile îmbrăcat în uniformă militară mi-a lăsat o impresie mixtă: pe de o parte, un profund respect pentru militarii în activitate care au gestionat totul ireproșabil; pe de altă parte, o serie de semne de întrebare majore privind starea reală a dotărilor, modul de evaluare a oamenilor și filozofia din spatele rezervei naționale.
Organizați fără cusur, dar cu echipament din epoci diferite
Primul lucru care merită evidențiat este profesionalismul cadrelor militare. Fluxurile de primire au decurs impecabil, fără timpi inutili de așteptare. Fiecare situație neprevăzută sau nelămurire a fost rezolvată de personalul unității cu calm, fermitate și o bunăvoință de apreciat. Inclusiv deplasarea spre poligonul de tragere și desfășurarea atelierelor au decurs fără ”timpi morți” sau vechile ”șicane” specifice armatei obligatorii.
În ceea ce privește ținuta acordată, am apreciat faptul că a fost adaptată sezonului, fiind destul de comodă și nouă. Notele discordante au apărut însă la încălțăminte: bocancii (varianta de iarnă, cred) s-au dovedit extrem de rigizi, amintind izbitor de modelele purtate de parașutiștii anilor '80. La prima purtare au fost incomozi, fiind departe de standardele pe care le-am văzut în ultimii 30 de ani în dotarea altor armate din alianța NATO.
Poligonul și armamentul: Când miliardele nu ajung la firul ierbii
Marea uimire a zilei a venit în momentul primirii armamentului individual. Am fost dotați cu aceleași pistoale-mitralieră vechi, de concepție sovietică, produse la Cugir, Pistolul-Mitralieră, calibrul 7,62 mm, Model 1963.
În poligon, tehnica veche și-a spus cuvântul: eu personal m-am confruntat cu incidente de tragere — un cartuș blocat și un încărcător înțepenit. Ne rămâne doar speranța că nu vom fi puși niciodată în situația de a intra într-un conflict real cu un astfel de echipament. Trăgând linie într-o notă de umor involuntar, rezultatul meu la tragere a fost unul „excepțional”: trei ciulini loviți din plin și câțiva scaieți care s-au încăpățânat să rămână în picioare. Să nu excludem și faptul că sunt un țintaș de excepție încă nedescoperit.
Paradoxul este evident. Din 2017 și până în prezent, Armata Română a semnat contracte masive de modernizare de aproape 20 de mîiliarde de euro — vizând rachete, blindate sau aviație —, dar achizițiile par să fi ocolit complet armamentul individual simplu: pistoale moderne, arme de asalt, mitraliere ușoare sau puști cu lunetă. Poate mă înșel eu și acetea sunt rezervate militarilor sub contract.
Sănătatea și competențele civile: O evaluare superficială după mai bine de 25 de ani
Dincolo de arme și bocanci, marea problemă a sistemului, din punctul meu de vedere, este că după mai bine de două decenii și jumătate de la satisfacerea stagiului militar de către mulți dintre cei prezenți, Armata nu și-a alocat timp pentru o evaluare reală a rezerviștilor. În loc să se piardă timp cu simularea unei ședințe de tragere bifate formal, efortul ar fi trebuit concentrat pe două direcții critice: starea de sănătate și pregătirea profesională civilă.
În prezent, evaluarea medicală se rezumă la un simplu formular completat pe proprie răspundere. O bucată de hârtie nu poate reflecta starea fizică reală a unui om trecut de prima tinerețe în lipsa unei discuții aprofundate cu un medic generalist.
La fel de gravă este încadrarea pe funcții. Repartizarea făcută pe baza armei la care ai terminat armata acum mai bine de 25 de ani este o rețetă sigură pentru ineficiență totală în caz de conflict. În viața civilă, oamenii au evoluat, s-au specializat, au acumulat expertiză. Un om rămas în evidențe la „transmisiuni” din anii '90 ar putea fi astăzi un excelent inginer mecanic, un programator capabil sau un șef bucătar experimentat. Trimiterea unui specialist civil pe o funcție militară depășită, unde riscă să fie complet neajutorat, înseamnă o risipă uriașă de resurse umane. Ori, în niciunul dintre formularele completate nu am identificat măcar o întrebare superficială la funcția actuală a rezervistului, sau poate mi-a scăpat din cauza vederii slăbite.
O analiză lucidă a rezervei ar trebui să urmărească competențele reale, nu doar gradele sau specializările vechi. Un sistem modern ar trebui să identifice unde este util un om cu adevărat astăzi, nu unde figura el într-un registru prăfuit de la sfârșitul secolului trecut.
Armata de bunici și iluzia pregătirii
O altă realitate frapantă a fost vârsta celor prezenți: majoritatea rezerviștilor mobilizați erau trecuți de 50 de ani. Totuși, trebuie să recunosc că am întâlnit și un tinerel de 47 de ani. Nu poți câștiga un război modern luptând cu bunicii, iar instituția militară pare să nu aibă un program robust pentru întinerirea rezervei. Proiectul privind serviciul militar voluntar, cu cele aproximativ 10.000 de intrări pe an raportate la peste 100.000 de ieșiri din sistem prin depășirea vârstei, se încadrează mai degrabă la categoria „să ne facem că facem ceva”.
Peste toate acestea, trebuie înțeles ce este, de fapt, un exercițiu MOBEX. Aceste activități — planificate anual și vizând în principiu până la zece județe — nu au nicio legătură cu pregătirea tactică sau operațională a rezerviștilor. Ele au ca unic scop verificarea structurilor administrative de mobilizare. Deși, și aici apare un risc major privind informarea: Armata folosește structurile Ministerului de interne, ordinul fiind adus de un polițist, o altă structură a statului care în caza de conflict ar trebui să se ocupe cu alte atribuții și nu să o facă pe poștasul sau curierul nepalez (mai nou).
Practic, exercițiul este un fel de „struțo-cămilă”: peste activitatea birocratică de verificare și actualizare a datelor s-a alipit, sper eu, și o tragere cu armamentul individual. În momentul în care ni s-a comunicat funcția pe care o ocupăm la mobilizare, majoritatea celor de față întrebau derutați ce presupune acel rol, neavând nicio idee despre atribuțiile lor specifice.
Prin comparație, în celelalte armate NATO, pregătirea rezerviștilor înseamnă aplicații periodice de câteva zile, manevre în teren și instrucție aplicată exact pe funcția și specialitatea militară pe care omul este încadrat.
Trebuie să menționez că atât în Unitate cât și poligonul de tragere, erau prezente și câteva echipamente militare moderne — vehicule pe care le recunoști imediat dacă ești la curent, cât de cât, cu industria de apărare. Am observat, de pildă, camioanele tactice fabricate de Iveco Defence Vehicles (IDV) sau vehiculele blindate Otokar Cobra, de producție turcească, echipamente despre care am mai citit și scris de-a lungul timpului. Cadrele militare active se arătau deschise să le prezinte și să ne ofere detalii tehnice, însă reacția generală a rezerviștilor a fost una de un desăvârșit dezinteres. Această lipsă de curiozitate nu a fost rea-voință, ci consecința firească a contextului: veniți din medii civile extrem de variate și anunțați că participă doar la un exercițiu rapid de tragere, oamenii nu aveau starea necesară și, poate, nici disponibilitatea de a purta un dialog structurat pe teme militare complexe. Când vii la o activitate bifată birocratic ca o simplă obligație de o zi, disponibilitatea de a absorbi cunoștințe noi rămâne minimă, oricât de bine intenționați ar fi fost instructorii de pe teren.
Am fost rezervist mobilizat pentru o zi și rămân profund îngrijorat
Exercițiile MOBEX sunt necesare pentru a menține o evidență clară a resurselor de apărare. Însă diferența dintre a bifa o prezență într-un registru administrativ și a avea o rezervă națională pregătită, tânără, dotată și corect evaluată rămâne uriașă.
Profesionalismul și respectul cadrelor militare care ne-au primit merită toate laudele. Însă decidenții din MApN trebuie să înțeleagă că apărarea unei țări nu se face doar cu formulare completate în grabă, cu arme din deceniile trecute și cu oameni repartizați pe baza unor fișe vechi de un sfert de secol. Reevaluarea rezervei după competențele reale ale prezentului este primul pas spre o armată cu adevărat funcțională.
Am fost rezervist mobilizat pentru o zi și rămân profund îngrijorat în cazul în care ar porni un posibil conflict armat. Am sesizat o oarecare diferență între declarațiile publice ale MApN și realitatea din teren. Sper sincer ca această impresie și sentimentul de panică să fie total eronate, lucru posibil ținând cont de caracterul meu circumspect..
Recomandările noastre
