A murit Nicolae Dobrin. A murit Gicu. A murit Printul din Trivale. Vestea iti ravaseste si sufletul, si amintirile.

Dupa-amiaza de iunie, in 1979. Venita, ca-n fiecare an, cu trenul de Franta, vacanta de vara trantise usa clasei a patra, aducandu-ti mirosul teilor infloriti si graba de a pleca la bunici, in satucul pitit printre dealurile Olteniei. Cu tricoul ud dupa zbenguiala prin apa Jalesului, alergi prin lanul de grau spre casa bunicilor, la intalnirea cu televizorul Venus si cu meciul Dinamo - FC Arges, care avea sa decida campioana, in ultima etapa a Diviziei A.

Strangeai pumnii mici in fata ecranului alb-negru si credeai ca Dudu si ai lui vor castiga meciul si campionatul, dar era 3-3 si timpul se lichefia, la fel ca si satul cuprins de zapuseala. Te facusesi dinamovist din spirit de fronda, fiindca in inima tuturor era doar Craiova, echipa pe care o avea toata Oltenia in sange.

„Hai, Dudule, un gol, atat!”, implorai cutia de lemn din care razbatea neputinta bucurestenilor de a castiga partida. Si atunci, Dobrin, aparut ca din pamant, a luat mingea, a fugit cu capul sus, scrutand zarea, si a izbit necrutator: 4-3 pentru Arges, si „alb-violetii” erau campioni. Iti venea sa plangi, dar n-ai facut-o, sperand ca lupta cu Dobrin nu se terminase si ca nu e adevarat. Ca si ieri-dimineata, cand iara iti venea sa plangi, dar n-ai facut-o, sperand ca lupta lui Dobrin nu se terminase.

Si iti mai vine in minte o alta imagine, cea a meciului de la Pitesti cu Valencia. Mario Alberto Kempes - fotbalistul care iti marcase copilaria cu golurile fantastice de pe „River Plate”, la cel mai frumos Mondial, cel din Argentina, ultimul transmis de TVR inainte de Revolutie - avea sa faca o reverenta in fata aceluiasi Dobrin. El, campionul lumii, cu aura lui Winnetou, l-a privit, deopotriva admirativ si neputincios, pe Gicu.

Alte amintiri nu ai. Hagi si Zidane sunt oamenii carora le atribui neconditionat superlativele, facandu-i insa pe parinti sa clatine intelegatori din cap. Pentru ei, simbolul Dobrin se va conjuga mereu la prezent, dindaratul admiratiei fata de omul care a ars pentru fotbal si pentru viata.

Cititi si:

27 octombrie:

Pe aripile fotbalului             

Povestea dezamagirii de la Guadalajara 

Printul, un bun national 

Cum a ratat intalnirea cu marele Real Madrid  

Doamne, da-i o minge! 

Romania s-a oprit cu un nod in gat 

Comentariile EVZ:

GRIGORE CARTIANU: La mormantul tau, Dobrine... 

RADU PARASCHIVESCU: Frondeurul 

ANDREI CRACIUN: Regatul "Printului" Dobrin  

MIRCEA MIHAIES: Putini fotbalisti au fost mai umani 26 octombrie:

A murit Dobrin Exilul lui DobrinDobrin va fi inmormantat langa stadion. Plans de toata lumea! Regatul "Printului" Dobrin Momente de reculegere la toate meciurile Decorat de Basescu Plecat-a Printul! Editie speciala EVZ Sa scriem impreuna povestea Pitestiului lui Dobrin!

Vezi imagini memorabile cu Nicolae Dobrin