Adrian Georgescu: "Ziua in care toata Romania a inceput, dupa mai bine de un sfert de veac, sa fie din nou preocupata de Nicolae Dobrin a fost si ultima din viata lui."
Dupa cateva ore, cand deja trecuse marele hotar, o transformare chiar mai mare decat moartea era in plina desfasurare: cel care pana atunci era doar un om uitat redevenea brusc eroul national ce fusese candva si chiar mai mult.
Asa se intampla cu toti cei care, la un moment dat, si-au pus pecetea asupra vietilor noastre. Dupa ce ies din lumina reflectoarelor, te mai emotionezi putin cand ii vezi prin supermarket ori pe strada, dar atentia ta e prea ocupata cu vedetele momentului pentru a mai face loc si celor vechi.
Alunecarea spre umbra se petrece pana in momentul in care moartea ii recupereaza pentru o ultima reprezentatie, in absentia. Atunci, timp de doua-trei zile, cel disparut apare peste tot, la toate televiziunile si in toate ziarele, mortul este de o suta de ori mai prezent decat atunci cand avea viata. Nici nu e omul ingropat si trecutul ii este dezgropat, aceleasi fapte sunt prezentate intr-o alta lumina, se cauta cu orice pret repararea postuma a nedreptatilor care i s-au facut, desi, ciudat, cu doar o saptamana in urma, cand inca respira, era cu multa dreptate nebagat in seama.
Mass-media, aceasta industrie a gonflarii emotiilor, functioneaza cu cativa combustibili, iar cel mai important, inaintea sexului, a violentei si a foamei, cuprinzand cate putin din toate, este moartea. Peste durerea sincera si fireasca a celor ce resimt o pierdere si-si manifesta regretul ca atare se napusteste durerea creata, imbogatita programatic, atatata de bocitoare platite. Am ajuns sa nu mai stim cat din tristetea noastra e pur si cat e generat pavlovian, prin montaje iscusit facute, cu imagini incetinite si melodii miscatoare.
Iar trupul inert ramane la interviuri pana cand ultima lacrima e smulsa telespectatorului sau cititorului, si sufletul nu se poate indeparta pana ce presedintele nu infige o medalie in pieptul rece, pentru ca in tara asta, orice-ai face, nu poti sa fii si respectat, si viu.
Comentati pe www.adriangeorgescu.ro