Tehnica folosită de canalul american pentru "a teleporta" imaginea unui reporter în studio se numeşte teleprezenţă şi are puţine puncte comune cu holografia.
O reporteră a postului de televiziune american CNN a fost „teleportată“ în studioul central din New York, unde a conversat cu unul dintre moderatori. Canalul a susţinut că este primul experiment de acest gen şi că reporterul respectiv a fost „adus“ în studio sub formă de hologramă. Ambele afirmaţii sunt false. CNN nu este prima companie care foloseşte o asemenea tehnică, iar ceea ce s-a văzut în studio cu siguranţă nu a fost o hologramă, spun specialiştii în domeniu. Imaginea proiectată nu a fost una tridimensională (3D), ci bidimensională (2D). Un „artificiu“ scump Totodată este greu de precizat care este utilitatea unui astfel de demers. Cu siguranţă, reportera ar fi putut fi intervievată în direct din locul în care se afla, prin mijloace de transmisie clasice şi cu costuri mult mai mici. „Teleprezenţa“, cum se numeşte tehnica folosită de CNN, necesită echipamente multe, complicate şi foarte scumpe. „Un astfel de sistem costă câteva milioane de dolari, însă transmisia realizată de CNN în noaptea alegerilor a costat în jur de 400.000 de dolari, deoarece ei aveau deja mare parte din aceste echipamente“, spune Andrew Orloff, director de creaţie la Zoic Studios din Los Angeles, firmă care produce efecte speciale, citat de „Chicago Tribune“. Şi alţi specialişti au menţionat costuri similare. Teleprezenţa s-ar putea defini ca un set de tehnologii care permite transmiterea imaginii unei persoane într-o altă zonă decât cea în care aceasta este prezentă, dând totodată sentimentul că proiecţia transmisă „conştientizează“ unde se află. Una dintre primele „teleportări“ de acest gen a fost făcută de compania Cisco Systems, unul dintre producătorii echipamentelor necesare în acest proces. Holografia, un procedeu complex
Holografia foloseşte cu totul alte tehnici decât teleprezenţa. Tehnica reală constă în înregistrarea imaginii 3D a unui obiect sau persoane şi în reproducerea ei mai târziu, şi este o formă avansată a tehnicii fotografice. Mai precis este un procedeu de înregistrare a imaginii spaţiale a unui obiect, care foloseşte lumina (cel mai adesea a laserului) atât pentru înregistrarea, cât şi pentru privirea hologramei.
Anumite tipuri de holograme au fost folosite deja de alte companii. De exemplu, operatorul australian de telefonie Telstra a folosit o hologramă anul acesta pentru a-l „transporta“ pe şeful diviziei sale de tehnologie, Hugh Bradlow, la un eveniment la care acesta nu era prezent şi aflat la o distanţă de aproape 1.000 de kilometri. Sistemul a constat într-o cameră de înaltă definiţie care l-a filmat pe Bradlow în locul în care el se afla de fapt şi un sistem de proiectare special, creat de compania Musion Systems Ltd., care a transmis în timp real imaginea 3D a reprezentantului Telstra la eveniment.
Principiile teoretice ale holografiei au fost puse la punct în 1947 de fizicianul englezo-ungur Dennis Gabor, efort pentru care a primit Premiul Nobel în 1971. Cel care a făcut primele încercări practice în acest sens a fost omul de ştiinţă Mieczyslaw Wolfke. Cercetările nu au avansat însă prea mult până la dezvoltarea laserului în 1960. Abia apoi, în 1963, primele obiecte 3D au fost înregistrate, în paralel, de rusul Yuri Denisyuk şi de către americanii Emmett Leith şi Juris Upatnieks. Cum s-a realizat teleprezenţa CNN
Sistemul folosit de canalul american de televiziune constă în primul rând în 35 de camere de înaltă definiţie, aşezate în cerc în jurului reporterului Jessica Yellin. Fiecare dintre acestea au filmat-o pe aceasta dintr-un alt unghi, pentru a-i cuprinde tot trupul. Cele 35 de camere, instalate într-un trailer, au fost interconectate cu camerele din studioul în care a fost „teleportată“ imaginea. Toate informaţiile din sistem au fost grupate şi prelucrate de 20 de computere, care apoi au proiectat imaginea corespondentului în studio, unde a existat clasicul fundal verde folosit în cinematografie pentru a genera decoruri pe computer. În acelaşi timp, reporterul se putea vedea pe sine în studio pe un ecran LCD instalat în acelaşi trailer, fapt care îi permitea să se aşeze în aşa fel încât imaginea sa să apară faţă în faţă cu interlocutorul din studio sau să facă anumite corecţii în ceea ce priveşte ţinuta.
VIITOR
Hologramele, populare în universurile Star Trek şi Star Wars
În universul SF Star Trek hologramele sunt definite ca un „sistem de fotoni, câmpuri de forţă şi holomaterie, create în interiorul unei holo-punţi sau generate de un proiector holografic“. Pe navele spaţiale din celebrul univers oamenii merg în holo-punţi (incinte speciale care pot genera diverse scenarii - competiţii, plimbări în natură, evenimente sportive - în funcţie de cum sunt programate - n.r.) şi se relaxează alături de alţi oameni, holograme, pe care îi pot atinge, pot vorbi cu ei sau cu care se pot implica chiar în relaţii sentimentale. Pe alte nave interstelare, hologramele sunt membri ai echipajului, având capacitatea de a lua decizii şi de a învăţa lucruri noi. Un exemplu este Emergency Medical Holographic program (EMH) de pe nava USS Voyager. În universul Star Wars, hologramele sunt folosite pentru a transmite mesaje sau pentru a purta un dialog „faţă în faţă“, în timp real, cu cineva aflat la mare distanţă. Maestrul Yoda participa la astfel de întâlniri aflate la distanţă numai cu „imaginea“.
CITIŢI ŞI:
Premieră mondială la CNN | VIDEO
Recomandările noastre
