Din cuprinsul articolului
Data de 3 decembrie 1967 va rămâne pentru totdeauna în analele medicale mondiale. Medicul sud-african (cu rădăcini olandeze) Christiaan Barnard, în fruntea unei echipe de medici, reușea la Cape Town să „pornească” oinimă dintr-un corp fără viață, într-un corp a cărui inimă urma să cedeze.
Evident, prima inimă astfel restartată avea să bată numai 18 zile pentru că pacientul a suferit o pneumonie care ar fi fost fatală și unui om sănătos pe deplin.
Christiaan Barnard a revoluționat medicina mondială la 3 decembrie 1967!
Născut acum 103 ani la 8 noiembrie 1922, Christiaan Barnard a copilărit în zona West Cape din Africa de Sud. Trauma pierderii unui frate din cauza unei afecțiuni cardiace a declanșat dorința ca într-o zi, inima bolnavă să nu mai curme vieți și să poată fi schimbată. A absolvit Universitățile din Cape Town și Minnessota.
Operația a avut loc într-o zi de duminică, 3 decembrie 1967. Pacientul care urma să primească inima avea 54 de ani și se numea Loius Waskhansky.
Un bărbat a primit inima unei femei! A trăit 18 zile!
Inima provenea de la o femeie, Denise Darvall care avea aproape 26 de ani. Era în comă profundă, fără posibilitate de revenire, după ce pe 2 decembrie 1967, fusese lovită de o mașină în Cape Town. Christiaan Barnard era secondat de fratele său Marius Barnaard. Ei au cerut permisiunea părinților Denisei Darvall să preleveze inima, aceștia fiind de acord. Familia pacientului primitor a fost asigurată că operația putea reuși în proporție de 80%.
Moartea pacientului după 18 zile a fost datorată pneumoniei, fapt ce a dus la reconsiderarea procedurilor de izolare anti-septică a pacienților care erau supuși unor intervenții de așa anvergură și la introducerea de noi tratamente de imunizare în perioada convalescenței.
Dr.Christiaan Barnard a făcut peste 100 transpalanturi de inimă până în 1974. În 1971, a fost realizat și un transplant pulmonar. Pacienții au trăit între 18 luni și între 13 ani și 23 de ani.
Românul căruia Dr.Barnard i-a schimbat viața în 1970!
Dr.Christiaan Barnard l-a operat pe 14 aprilie 1970, pe copilul român Horia Sămărghitan de 15 ani (născut la 6 iulie 1954), suferind de boala albastră și care nu ar fi depășit pragul de 16 ani. Mama lui a auzit știri cu transplanturi la radio și a decis să ceară sprijin PCR și Ministerului Sănătății. Securitatea a decis să ajute acest copil mai mult ca să distrugă mitul Barnaard, de aceea, medicul și-a dat seama că intrase în „Războiul Rece”.
Ministrul Agriculturii, Angelo Miculescu, socrul lui Adrian Năstase a sprijinit familia, pentru că mătușa lui Horia, adică sora mamei sale lucra la acel minister.
În 1974, Cecilia, mama lui Horia a publicat la Editura Albatros, cartea „Inima fiului meu”. În 1971, medicul sud-african a venit în România, ca să vadă pacientul. A văzut cum mulți oameni care puteau fi salvați încercau să intre în legătură cu el, iar sistemul politic românesc a dat voie ca acesta să vină în România și să pună umărul la crearea la Târgu Mureș a puternicului centru de cardiologie de azi.
În urmă cu 55 de ani, românul Horia Sămărghitan a primit o inimă nouă. În fiecare an, în septembrie, a aprins o lumânare în memoria salvatorului său, dr. Christiaan Barnard.
Christiaan Barnard a murit, acum 24 de ani, la 2 septembrie 2001, ca urmare a unui ast bronșic cronicizat. Era în Paphos, Cipru, în vacanță. Avea 78 de ani.
