În prezent există şase programe funcţionale privind schimbul de forţă de muncă, încheiate cu Franţa, Germania, respectiv Elveţia. Piaţa europeană a muncii, încă "zgârcită" cu românii, oferă totuşi câteva portiţe spre ţări considerate în general puţin accesibile.

Astfel, românii pot munci fără oprelişti, în anumite domenii, în Germania. De asemenea, pot alege să meargă ca stagiari în Franţa şi Elveţia, în baza acordurilor bilaterale semnate de ţara noastră cu aceste state, fără a fi împiedicaţi de restricţiile impuse pe piaţa muncii.

În total, în prezent sunt funcţionale şase acorduri/programe: patru cu statul german, pentru trimiterea de personal din întreprinderile cu sediul pe teritoriul României pentru a activa pe bază de contracte de lucrări, pe ocuparea forţei de muncă pentru ridicarea cunoştinţelor profesionale şi de limbă, privind personalul muncitor oaspete şi lucrătorii sezonieri români. Acestora li se adaugă un acord cu Franţa şi unul cu Elveţia, ambele vizând schimbul de stagiari.

Unele acorduri nu s-au aplicat niciodată

Statul român a semnat astfel de acorduri cu mai multe state, însă unele nu s-au aplicat niciodată, altele au fost anulate de liberalizarea pieţei muncii. Astfel, potrivit Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), "în perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană au fost încheiate acorduri bilaterale privind schimbul de forţă de muncă cu Germania, Spania, Franţa, Elveţia, Ungaria, Luxemburg, Italia, Portugalia, Liban".

Tratatul de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană prevede totuşi că se pot menţine în practică aceste acorduri, respectând dreptul statelor membre mai vechi de a impune restricţii pentru muncitorii români "până la expirarea unei perioade de cinci ani după data aderării", susţin specialiştii ANOFM.

Germania: maximum patru luni pentru munci sezoniere

În ceea ce priveşte acordul cu Germania, acesta prevede că lucrătorii români pot activa în acest stat numai pe bază de contingent în domenii de activitate precum construcţiile, incluzând ramurile conexe, curăţarea clădirilor sau activitatea designerilor de decoraţiuni interioare.

Potrivit ANOFM, societăţile comerciale de profil care doresc obţinerea de contingent şi, de asemenea, detaşarea lucrătorilor proprii în Germania, pe baza contractelor de prestări servicii, trebuie să depună la Direcţia EURES a Agenţiei un dosar care să conţină cererea privind solicitarea de contingent necesar pentru executarea contractului, însoţită de documentaţia completă.

Spre exemplu, pentru anul 2008-2009, contingentul total aprobat, în baza convenţiei cu Germania, a fost de aproape 4.500 de muncitori pe lună. Lucrătorii români pot fi angajaţi în Germania maximum patru luni pe an calendaristic pentru munci sezoniere, până la nouă luni pentru parcurile de distracţii şi până la trei ani pentru ajutor în gospodărie.

Domenii: agricultură, industrie sau construcţii

În ceea ce priveşte domeniile unde se pot angaja lucrătorii sezonieri, acestea sunt: agricultură, industrie, construcţii, sanitar, prestări de servicii (vânzători comerciali), forestier, hotelier şi gastronomic cu excepţia cluburilor de noapte şi barurilor, prelucrarea fructelor şi legumelor, parcuri de distracţii, precum şi în fabricile de cherestea şi ca ajutor casnic (menajere), inclusiv îngrijirea la domiciliu a persoanelor cu dizabilităţi.

În plus, firmele româneşti pot presta servicii în toate ramurile de activitate din Germania, mai puţin în cele de construcţii, curăţarea clădirilor, decoraţiuni interioare, unde se merge pe contingent.

În principiu, românii nu ar trebui să aibă probleme în a-şi găsi un angajator în Germania, dacă piaţa forţei de muncă este stabilă şi dacă sunt angajaţi în condiţii similare celor oferite unui neamţ.

"Faptul că o parte dintre acorduri nu funcţionează nu îi afectează pe români, deoarece, după aderarea României la UE, ţara noastră participă la reţeaua EURES." REPREZENTANŢI ANOFM

FRANŢA ŞI ELVEŢIA

Ce trebuie să conţină dosarele

• Pot aplica pentru un loc de muncă în baza acordurilor cu Franţa şi Elveţia românii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 ani şi care deţin un contract de muncă semnat cu un angajator din aceste ţări, potrivit specialiştilor ANOFM.

• Candidaţii trebuie să depună un dosar care să cuprindă contractul de muncă în patru exemplare pentru Franţa şi două exemplare pentru Elveţia, CV-ul în limba statului respectiv, copii după actul de identitate şi diplomele de studii şi calificare, după cartea de muncă, cazierul judiciar şi certificatul medical, dar şi traduceri autorizate după actele de studii, cartea de muncă şi cazier. La acestea se adaugă două fotografii de tip paşaport.

Cât despre acordurile care nu mai sunt valabile, aici e vorba despre cel cu Spania pentru reglementarea şi organizarea circulaţiei forţei de muncă între cele două state, care "şi-a încetat valabilitatea ca urmare a liberalizării pieţei forţei de muncă din acest stat, începând cu 1 ianuarie 2009", potrivit ANOFM.

"Acordurile cu Ungaria, Luxemburg au devenit neoperabile ca urmare a aderării României la UE la 1 ianuarie 2007. Acordurile încheiate între Guvernul României şi Portugalia (şederea temporară în scopul angajării lucrătorilor români pe teritoriul Republicii Portugheze), cu Italia (reglementarea şi gestionarea fluxurilor migratorii în scop lucrativ), precum şi cel cu Guvernul Republicii Libaneze privind utilizarea forţei de muncă nu au fost aplicate", au adăugat specialiştii Agenţiei.

Însă, aceştia dau asigurări că "faptul că aceste acorduri semnate oficial nu mai funcţionează nu îi afectează pe români, deoarece după aderarea la UE ţara noastră participă la reţeaua EURES, formată din Serviciile Publice de ocupare din ţările Spaţiului Economic European (SEE), inclusiv Elveţia, precum şi alte instituţii implicate în ocuparea forţei de muncă, cum sunt sindicatele şi organizaţiile patronale".