La 29 de ani, Anamaria Marinca e una dintre actritele a carei inteligenta actoriceasca presa si critica internationala nu mai prididesc sa o laude.

Noi am gasit-o la Cluj, fericita si inca «rontaind» succesul peliculei «4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, alaturi de colegi

“In fruntea unei distributii la superlativ, Anamaria Marinca, o actrita minunata care a castigat Premiul Bafta in urma cu doi ani, ofera o performanta uluitoare, dura, fara teama si deschisa”, spunea «The Telegraph». “«Biblia» industriei de film, revista “Variety”, a numit filmul o revelatie, creditand-o pe minunata Anamaria Marinca cu sansele principale la castigarea trofeului pentru interpretare feminina», anunta si BBC. «Pelicula, care arunca in fata spectatorilor o interpretare exceptionala din partea Aneimaria Marinca…”, scria si celebrul Hollywood Reporter.

De la laude, la un rau de scenarii

Pe tot parcursul Festivalului de la Cannes, BBC, CNN si nenumarate alte retele europene si americane, la care se adauga un numar serios de publicatii, au descris munca actritei romane la drama «4 luni, 3 saptamani si 2 zile” in termeni extrem de elogiosi, anticipand pentru Marinca un premiu la Cannes. Marele premiu pentru interpretare feminina a ocolit insa Romania si a plecat departe, tocmai in Asia.

Mirare. Totul este insa explicabil. Regulamentul Festivalului de Film de la Cannes precizeaza ca o productie nu poate lua mai mult de un premiu, iar «4 luni, 3 saptamani si 2 zile» al lui Cristi Mungiu se gasea exact in postura aceasta.

Cu o presa atat de fatis de partea ei si o critica de specialitate incantata, nu e de mirare ca Anamaria Marinca umbla astazi dupa ea cu un vraf de dosare, in care sunt inchise noi si noi povesti care asteapta sa prinda viata pe marile ecrane. Asa am gasit-o si noi la Cluj, unde sosise pentru premiera dramei «4 luni, 3 saptamani si 2 zile», a lui Cristi Mungiu, luandu-si astfel o pauza de la filmarile pentru o miniserie BBC. Citirea scenariilor o tine ocupata pe actrita de 29 de ani, impliniti pe 1 aprilie.

Intalnirea cu Coppola si Tim Roth

Anamaria Marinca, pe care concetatenii sai o cunosc mult mai putin decat publicul londonez, a intrat in analele cinematografiei romanesti in urma cu doi ani, cand a obtinut primul Premiu Bafta, in urma prestatiei din drama “Sex Traffic”, o productie Channel 4 despre traficul de fiinte umane.

In afara aparitiilor pe scena teatrului romanesc, nu prea numeroase insa, Anamaria a fost cooptata in distributia piesei “Measure for Measure” (n.r. – “Masura pentru masura”), la Teatrul National din Londra. Peste toate acestea, ieseaca a obtinut un rol in filmul fantastic al lui Francis Ford Coppola, “Tinerete fara tinerete”, ecranizare dupa Mircea Eliade.

Despre intalnirea cu faimosul regizor si cu un actor extrem de apreciat, dar nu si popular, Tim Roth, Anamaria povesteste ca a fost providentiala, desi scurta. “Ziua in sine a fost minunata, a venit si intr-un moment foarte dificil in viata mea privata, in care cautam niste raspunsuri. Si nu ma joc cu cuvintele! Francis Ford Coppola mi-a facut o confidenta despre viata lui privata care m-a linistit… Nu te astepti sa primesti raspunsuri de la oameni pe care ii intalnesti o zi!», ne-a marturisit ea.  

«Nu stiu nici ce sa fac cu rolurile mele!»

Revenind la regizorul care i-a dat una dintre cele mai mari sanse din cariera de pana acum, Anamaria spune ca apreciaza increderea pe care Cristiu Mungiu i-a aratat-o, lasand-o sa-si construiasca personajul, pe generoasa Otilia: “Nu pot sa spun ca a fost o perioada grea, ci una extrem de frumoasa, pentru ca am intalnit un om care ma intelege ca artist, intelege femeia… vorba aceea, un barbat a putut scrie un asemenea scenariu si are o asemenea viziune asupra istoriei”. 

Chiar daca nu a avut bafta la Cannes, in sensul castigarii unui premiu de interpretare, Anamaria a avut sansa sa arate lumii ce mult are de oferit ca actor. Din cand in cand, face din parte din jurii ale unor festivaluri de film, dar spune ca e o pozitie ingrata si prefera sa se axeze pe munca ei. «Eu nu stiu nici ce sa fac cu rolurile mele! Nu am pretentia ca detin raspunsuri, nici ca sunt masura lucrurilor. Imi respect colegii si faptul ca am ajuns la un moment dat sa fac parte dintr-un juriu… acum sunt de cealalta parte. Totul e relativ». Mihaela Calinoiu

INTERVIU

Despre viata la Londra, micul dejun englezesc si umorul negru

EVZ TV: Ai fi capabila de un sacrificiu precum cel pe care personajul tau din “4 luni” il face pentru prietena ei? Anamaria Marinca: Da, e prietena mea cea mai buna. M-am gandit si cred ca as fi capabila de un asemenea sacrificiu, sa-mi risc viata. 

Cum e Anamaria Marinca artisul? Sunt foarte, foarte incapatanata, si ca om, si ca artist. Anamaria Marinca are foarte multe defecte! Cred ca functionez bine in stari de stres. Ca actrita… ma arunc, niciodata nu ai suficient timp pentru a pregati ceva pe cat ti-ai dori. Ai avea nevoie sa explorezi, mai ales in film, cand totul se intampla aici si acum. Scenele noastre erau de cate zece minute de pe-o zi pe alta, trebuia sa facem fata cu text, cu tot.

Ai facut un film despre una dintre cele mai mari probleme ale comunismului, avortul. Ce iti aduci aminte din comunism, chiar mica fiind in 1987, anul in care se petrece actiunea filmului? Eram foarte mica in 1987, aveam noua ani. Am insa unele amintiri foarte clare din perioada aceea, desi noi ca familie nu am fost foarte afectati. Tin minte frica ce domnea in atmosfera, dar parintii mei fiind artisti nu pot sa spun ca am avut o copilarie nefericita. Eram inconjurata de carti, de culori…

Dupa ce ai castigat Premiul Bafta, cariera ta a mers cum ti-ai dorit si imaginat? Sunt recunoscatoare pentru faptul ca pot sa aleg ce fac, mi se pare extrem de important.

Cum te-ai adaptat vietii la Londra? Te simti bine in lumea mai rece, si la propriu, si la figurat, a Londrei? Lucrurile nu sunt ce par a fi (rade). Odata cu incalzirea globala, s-a schimbat si vremea la Londra, e o clima surprinzatoare, cu mult soare. E un oras pe care il iubesc, oamenii sunt contrar legendei care s-a nascut despre temperamentul lor. Londra e eclectica, amestecata… treci pe strada si auzi cinci limbi, inclusiv romana.

Cum te impaci cu umorul negru englezesc si cu micul dejun local? Aceasta realitate nu e inca legenda, se mai consuma in unele locuri fasole si carnati de dimineata, dar ai si bucatarie indiana, si romaneasca, si thailandeza, frantuzeasca. Londra e o societate foarte toleranta si care incurajeaza diferentele. Ma simt ca acasa acolo.