A trecut şi mult aşteptatul 9 mai şi nu s-a întâmplat nicio minune. Niciuna dintre previziunile apocaliptice nu a avut loc. La Mariupol, Putin nu a pus să se defileze cu prizonierii ucraineni, cum prevesteau cei mai pricepuţi analişti militari şi politici.

În Piaţa Roşie a avut loc o defilare leşinată, în care singura ştire a fost că Putin avea o pătură pe genunchi. Nici Batalionul Azov nu s-a predat, nici Moldova sau măcar Transnistria nu a fost ocupată, iar aşteptatele declaraţiile cruciale ale liderilor celor două ţări aflate acum în conflict au fost două fâsuri. Un fel de: „Lasă că vezi tu pe dracu’! Dar trebuie să mai aştepţi puţin!”.

Lumea s-a săturat de poveşti de război, după atâtea săptămâni. Şi nu prea mai este deloc interesată de ce se petrece în Ucraina, deşi în fiecare seară, generali pricepuţi, care confundă un joc de strategie pe calculator cu o bătălie adevărată, explică la tablă, cu arătătorul în mână, cam care-i tactica lui Putin şi cum îl contracarează ucrainenii.

Cel puţin noi, românii, ne-am plictisit de sintagmnele: Rozboi la graniţele noastre”, „Următoarea ţintă, Moldova şi apoi România”. Oamenii au alte preocupări. Pensiile, preţurile care au luat-o razna, facturile pe care nu le mai pot plăti, mame care disperate sar cu copiii în braţe de la etajul zece sau taţi dezacsaţi care îşi îneacă fiii, asasinate pentru câţiva bănuţi şi cadavre incendiate în portbagajul maşinii.

Şi cam peste tot în lume, oamenii nu mai au ca preocupare zilnică războiul şi ce crime s-au mai înfăptuit în Ucraina.

Aşa că a apărut noua ameninţare. De fapt veche, dar uitată atunci când Putin a invadat Ucraina: pandemia. Părea că rachetele liderului de la Kremlin uciseseră omicronul. Nici vorbă. Ca şi când jeratecul bombardamentelor l-ar fi revigorat, în loc să-l ucidă, Covid-ul a revenit în forţă. Pe toată planeta. Deci, şi la noi.

Deşi nu este în stare să facă o previziune pe termen foarte scurt pentru viitorul apropiat, în ceea ce priveşte mersul României, deşi habar nu are dacă de la o lună la alta mai sunt bani pentru plata pensiilor, Guvernul României, după două crampe prevestitoare, a fost tăiat de grija pentru sănătatea pe termen lung a românilor. Căci, nu-i aşa, sănătoşi să fim, că în rest le-om duce pe toate.

Cele două crampe care l-au săgetat pe la vintre pe Guvern în legătură cu sănătatea noastră, vin una din partea medicului-şef al planetei, Bill Gates, iar a doua din partea OMS, mai exact a preşedintelui acestei organizaţii, care are de dat multe răspunsuri despre cum a fost gestionată pandemia de Covid 19, Tedros Adhanom Ghebreyesus.

Mai întâi, crampa pe care le-a dat-o lui Ciucă al nostru şi celor din jurul lui, cofondatorul Microsoft. Pe data de 4 mai 2022, acesta a lansat o carte, intitulată: „Cum să prevenim următoarea pandemie”. Viitoarea pandemie deci, deşi cartea are totuşi, ca subiect, felul în care vom gestiona în continuare actuala pandemie de coronavirus. Care în opinia autorului, încă nu s-a încheiat. Într-un interviu acordat după lansare prestigiosului ziar Financial Times, Gates a afirmat: „Există un risc mai mare de 5 la sută ca o varaintă şi mai virulentă, contagioasă şi mortală, să fie generată.” În acelaşi interviu, miliardarul afirmă că încă nu am văzut ce este mai rău în ceea ce priveşte această pandemie.

Cea de-a doua crampă care prevestea cufureala guvernamentală, a venit, cum spuneam, de la OMS. Şeful acestei organizaţii care are ca finanţator principal tot pe Bill Gates, susţine că doar o vaccinare masivă ar permite să se controleze pandemia, iar obiectivul OMS este ca cel puţin 70 la sută din populaţia globului să fie vaccinată în cel mai scurt timp.

Acesta este deci trendul, ca să nu spun ordinele, mondiale. De aici încolo este treba Guvernului nostru să rezolve problema. Care s-a grăbit să alerge cu pantalonii în vine la veceul din fundul curţii, să scape de problema care l-a tăiat. Ministerul Sănătății a anunțat că România va primi 87 de milioane de doze de vaccin anti-Covid până în 2023, în urma achizițiilor din timpul guvernului Cîțu.

Ce să facem cu aceste vaccinuri, în condiţiile în care nici cele pe care le-am avut până acum nu au fost folosite şi cea mai mare parte au expirat şi au fost aruncate la gunoi? De ce ne mai trebuie încă 87 de milioane de doze, adică mult mai mult decât are acum România populaţie?

E foarte simplu. Urmăriţi discursurile profitorilor pandemiei, a lui Arafat, a camarilei care l-a băgat în faţă, dar şi a pechinezilor care fluieră după accelerat, care îi însoţesc şi preaslăvesc, contra cost, vaccinarea.

Deci, cum zice guru Gates, ce-i mai rău de-acum urmează. Cum scăpăm de acest rău? Ne spune OMS. Vaccinându-ne. Vaccinându-ne a patra oară.

În România avem însă o mare problemă cu această doză a patra. Pentru că ea vine firesc, după doza a treia. Numai că noi, având, marea majoritate, veceul în curte, ori de câte ori ne tăia grija că ne seceră omicronul, trebuia să alergăm cu pantalonii în vine până în fundul grădinii ca să scăpăm de sperietură. Şi tot făcând aceste drumuri, am pierdut timp preţios. Aşa că cei mai mulţi dintre români nu au mai apucat să facă nici doza a treia. Prin urmare, nu au cum să o facă pe a patra. Atunci, de ce cumpărăm atâta amar de vaccinuri? Pentru cine? Că pentru români, nu.

Asta în condiţiile în care sunt doar câteva sute de cazuri de infectare pe zi, cele mai multe forme uşoare, iar numărul bolnavilor internaţi la ATI scade în fiecare zi. Există chiar judeţe în care nu mai este nici un bolnav cu Covid – 19 la ATI.

Şi atunci, de ce să ne facem înţepătura a patra? Să ne ferim de ce? De ce să mai cumpărăm încă peste 80 de milioane de doze, adică aproximativ câte 6 înţepături pentru fiecare român? Ni se pregătesc cumva viitoarele doze 5 şi 6?

Că o să începem să dăm pe afară de atâta imunitate.

La DNA sunt mai mult de 90 de dosare în lucru, care cercetează tunurile uriaşe date de profitorii pandemiei. Niciunul nu a fost trimis în judeată, deşi suntem în al treilea an de molimă.