In satul copilariei, catalogul cu notele lui Brancusi zace in podul unei crasme.

Cine ia calea Hobitei, satul lui Constantin Brancusi, la 50 de ani de la moartea lui, cat se implinesc astazi, da de stranepoti uitati de batranete, care se intreaba "de ce nu trimitea Brancusi bani de la Paris", de marunte si meschine batalii pentru pamant in neamul Brancusenilor si de obiecte de-ale sculptorului pentru care s-ar vana colectionarii, tinute prin poduri.

Aici, in comuna Pestisani, sculptorul a vazut lumina zilei in 1876 si tot de aici a plecat in "lume", sa se puna ucenic la Targu-Jiu, la doar 11 ani. Despre copilaria sa se stiu putine, insa mai cu seama un lucru: ca lui Brancusi nu-i pria scoala. Un document inedit, tinut in podul unei crasme din Pestisani, ar putea redesena biografiile intocmite pana acum sculptorului.

Daca ar sti barmanitele din "L’amour" ce comoara au in camera de deasupra crasmei, le-ar da probabil prin cap sa se lase de clienti obositi pentru o mica afacere. In dormitorul lor stau de ceva ani niste foi ravnite de colectionari si de muzee deopotriva: un catalog cu notele lui Brancusi. E al inspectorului pe probleme de integrare europeana de la primarie, Nicolae Nicolcioiu, care nu stie nici de ce l-ar tine, nici de ce l-ar dona.

Cele cateva pagini caligrafiate in 1886 de invatatorul Grigore Brancusi, unchiul viitorului sculptor, tind sa prinda consistenta scrumului. "L-am gasit in podul casei, invelit in ziare "Scanteia" si ars putin pe mijloc. Din cate stiu eu, l-a luat unchiul meu din pod, Ceauranu Petre, profesor de muzica la Brediceni, cand a luat foc odata scoala", povesteste inspectorul.

Doar doua clase primare? "Catalogu de notele, absentia si conduita ce obtinute de elevii acestei scole pe luna... 1886" ni-l arata sters pe elevul Constantin Brancusi din clasa a II-a, in doar doua luni, mai si iunie. La gramatica are un 7, pentru citire si scriere unchiul Grigore i-a dat cate un 6 si tot atata pentru religie.

Catalogul din barul inspectorului ar bulversa putin si biografiile intocmite sculptorului. In majoritatea acestora, Brancusi apare ca elev la Pestisani in primele clase si la Brediceni in urmatoarele doua, insa foile ni-l arata elev intr-a doua la Brediceni, la varsta de 10 ani. Daca a parasit satul la 11 ani, e posibil ca sculptorul sa nu fi terminat decat doua clase.

Nicolcioiu nu pare hotarat daca vrea bani multi pe catalog sau asteapta o oferta "nobila", de la vreun mare muzeu. "Au venit tot felul de colectionari de la Bucuresti si au vrut sa-l cumpere, dar nu l-am dat. Nu am stabilit vreun pret pe el, dar nu a venit nimeni de la o institutie serioasa sa mi-l ceara, poate l-as fi dat."

TRASEU

Din Gorj la Paris Brancusi s-a nascut la 19 februarie 1876, in Hobita, Gorj. Dupa ce urmeaza Scoala de Arte si Meserii din Craiova vine la Bucuresti si absolva Scoala de Arte Frumoase, in 1902. Pleaca in 1904 la studii in München, dar dupa sase luni o ia pe jos spre Paris.

In 1905, este admis la Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, apoi lucreaza cateva luni cu Auguste Rodin, pe care ulterior il paraseste dorind sa-si gaseasca propriul stil. Pana in 1940, expune in galeriile importante din Europa si Statele Unite. Moare la Paris, la 16 martie 1957, dupa ce doneaza operele statului francez si-si ia cetatenia franceza.

Amintiri Ultima masa la Hobita Copilul Brancusi spala caii in zavoi si casca gura la broaste

In curtea din Hobita, din casa parintilor lui Brancusi n-a mai ramas nici macar o piatra. "Si-au impartit-o fratii intre ei dupa moartea mamei lui, prin 1919, ca erau sapte. N-au ramas atunci decat vreo cinci barne", spune Ioana Blendea, unul dintre stranepotii sculptorului.

Pentru ca toti oamenii par sa fi trait la fel pe la 1880, casa care "incearca sa arate felul de a trai al lui Brancusi", cum explica ghidul Paul Cernatoiu, e adusa inca din 1971 de la Blendea Calistroiu, taran de prin Hobita.

Dupa ce prima nevasta l-a lasat vaduv si cu trei baieti, Radu Brancusi s-a insurat cu Maria. Din aceasta a doua casatorie au venit pe lume Grigore, Constantin, Dumitru si Eufrosina. Pe cele sapte-opt hectare stranse de tata se lupta si astazi urmasii Brancusenilor.

Mirarile lor raman marunte si vesnic aceleasi: "De ce nu trimetea bani de la Paris sa-si faca si sora lui o casa mai mare?", se intreaba Ioana Gogoiu, nevasta stranepotului Nicolae.

Satul e bland cu oamenii, are zavoi bogat, dar si ape care le iau cateodata animalele din curti. Pe acolo, micul Brancusi spala caii cu fratii mai mari si-si pierdea orele urmarind pasarile ori serpii inghitind broaste, cum nota el insusi. Pe malul Bistritei, care desparte Hobita de Brediceni, facea chipuri din mal, "mita" pentru copiii ce-i pazeau oile.

Acum stau acolo alte chipuri, cioplite in piatra, din fostele tabere de sculptura. In sat, Brancusi a calcat ultima data in 1937, dupa ce a construit complexul de la Targu-Jiu. De ultima sa masa cu rudele stie si Ioana Blendea. "A facut masa mare in curte si le-a spus invitatilor ca tara mai frumoasa ca Romania el n-a vazut, numai ca oamenii nu-s cum trebuie".