Aflat în avion, între Sri Lanka și Filipine, Papa Francisc a răspuns întrebărilor ziariștilor. Una dintre ele s-a referit la atacul de la Charlie Hebdo. Iată ce a răspuns Papa, potrivit agenției I. Media:
„Cred că două drepturi ale omului sunt fundamentale: libertatea religioasă și libertatea de expresie. Sunteți francez, nu? Așa, deci, Paris: să vorbim limpede!... Adevărul trebuie spus: fiecare are dreptul de a-și practica religia în mod liber, fără a ofensa... Cu toți ne dorim asta.
În al doilea rând, nu este posibil să ofensezi, să porți un război, să ucizi în numele religiei tale, adică al lui Dumnezeu.
Ceea ce se petrece acum ne surprinde, dar să ne gândim la istoria noastră: câte războaie religioase am cunoscut! Gândiți-vă numai la noaptea Sfântului Bartolomeu! Cum să înțelegi așa-ceva? Și noi am făcut păcatul acesta, dar nu poți ucide în numele lui Dumnezeu, este o aberație.
A ucide în numele lui Dumnezeu este o aberație.
Cred că lucrul esențial în libertatea religioasă este să o poți exercita liber, fără a ofensa, dar și fără a impune altora ceva sau a ucide.
Acum, despre libertatea de expresie. Nu doar că fiecare are libertatea, dreptul și chiar obligația de a spune ceea ce gândește, pentru a contribui la binele comun... Obligația! Dacă gândim că ceea ce spune un deputat sau un senator -și nu numai ei, ci și atâția alții - nu este corect, că nu lucrează pentru binele comun, avem obligația să o spunem deschis.
Trebuie să avem această libertate, dar fără să ofensăm. Căci este adevărat că nu trebuie să reacționezi violent, dar dacă dl. Gasbarri (responsabil cu călătoriile papale, aflat în timpul interviului lângă Papa - n.r.), la care țin foarte mult, spune o grosolănie despre mama mea, trebuie să se aștepte să primească un pumn! Este normal... Nu poți provoca, nu îi poți insulta pe alții, nu trebuie să-ți bați joc de credință!
Papa Benedict, într-un discurs, vorbea despre această mentalitate post-pozitivistă care împinge să crezi că religiile sau exprimările religioase sunt un fel de subcultură: sunt tolerate, dar nu reprezintă mare lucru în Secolul Luminilor.
Este o moștenire a iluminismului: sunt atâția oameni care vorbesc urât despre religii, care își bat joc, care se distrează pe seama religiei altora. Aceștia provoacă. Și atunci se poate petrece ce i s-ar întâmpla d-lui Gasbarri dacă ar zice ceva despre mama mea. Există o limită! Fiecare religie are demnitatea sa, fiecare religie care respectă viața umană și omul, și nu pot să-mi bat joc de ea... Există o limită!
Am dat un exemplu la limită pentru a spune că în materie de libertate de expresie sunt limite... De aceea am dat exemplul cu mama mea.”
Recomandările noastre
