Din cuprinsul articolului
26 iulie 1953 - revoluția eșuată în Cuba. Acum 72 de ani, Fidel Castro a încercat pentru prima dată să se ridice contra dictatorului Fulgencio Batista.
După eșecul din 1953, luptele de gherilă vor avea succes și se va ajunge la triumful din 1 ianuarie 1959 din La Havana.
26 iulie - ce a fost în Cuba înainte de Moncada?
Fidel Castro s-a numit la naștere Fidel Alejandro Castro Ruz. A venit pe lume în bogata provincie Biran din Cuba la 13 august 1926. Deși era fiul unor fermieri înstăriți, Fidel Castro, studiind Dreptul până în 1950 și practicând avocatura până în 1952, a ajuns la concluzia că regimul dictatorial susținut de americani al lui Fulgencio Batista nu reprezenta Cuba.
Îi scrie, în tinerețe lui Dwight D. Eisenhower, viitor președinte al SUA, o scrisoare în care îi urează succes în politică și îi cere o bancnotă de 20 dolari să o adauge la colecție, fiindcă nu văzuse una niciodată.
26 iulie - eșecul transformat în victorie
Fidel Castro decide alături de adepții săi să atace Cazarma Moncada din Santiago de Cuba. Totuși, trupele guvernamentale rezistă și acțiunea se soldează cu un eșec. Abel Santamaria, adjunctul lui Castro va fi executat. Au murit 5 combatanți în luptă și 56 au fost executați de regimul Batista. Fidel și fratele său Raul au fost condamnați la 15, respectiv 13 ani închisoare. Fidel a spus: „Condamnați-mă, nu contează. Istoria mă va achita!”
După primul eșec al atacării Cazarmei Moncada la 26 iulie 1953, Fidel Castro și ceilalți deținuți politici vor fi eliberați în 1955, datorită presiunii internaționale pentru eliberarea lor. Frații Castro vor pleca în Mexic apoi vor ajunge în SUA. Vor decide să se pregătească mult mai bine pentru luptele de gherilă. Cel care i-a pregătit intensiv a fost Alberto Bayo, lider al republicanilor din Războiul Civil Spaniol (1936-1939).
Mișcarea 26 iulie
Alături de tovarășul său de idei, medicul argentinian Ernesto Che Guevara, pe care îl cunoaște cu această ocazie, Castro pune bazele Mișcării 26 iulie. Ține conferințe și primește donații de peste tot în SUA. Banii vor fi folosiți pentru a strânge arme și a reveni în Cuba pentru detronarea lui Batista. Abtrenamentele durează până în 1956. La 2 decembrie 1956, vasul Granma acostează în Cuba, aducându-i pe revoluționari. Ajunge alături de El Che, în Sierra Maestra (Sud-Estul Cubei) și conduce o forță de gherilă care se va angaja în luptele contra lui Fulgencio Batista. Carlos Franqui va pune bazele unui radio pirat Radio Rebelde-Radio Rebel, care va transmite mesaje către populația Cubei, conribuind la succesul Revoluției.
Guvernul cubanez va începe să aibă probleme cu aprovicionarea cu arme din SUA, pe baza unor restricții impuse de americani. Pe fondul crizei cubaneze, dictatorul Batista s-a trezit fără ambasadorul american la Havana. Pe 14 martie 1958, americanii au impus un embargou total în materie de armament pentru Guvernul lui Fulgencio Batista.
Dacă până în august 1958, Castro a condus acțiuni punctuale și a rezistat ofensivei Guvernului,, din august 1958, a fost rândul rebelilor să treacă la ofensivă. Această ofensivă va duce la 1 ianuarie 1959, la cucerirea Havanei și la alungarea lui Batista.
Ruptura Fidel-Che Guevara
26 iulie va fi un simbol al punerii bazelor Revoluției cubaneze. Deși Che Guevarra a devenit vice-ministru și un idol al tineretului cubanez, nu s-a înțeles cu Fidel. Visul lui Che era revoluția continuă. Ba chiar, încercând să obțină ajutorul URSS ca să scape de embargoul american (găzduirea rachetelor nucleare sovietice în 1961-1962 în Cuba a fost un astfel de gest), era deranjat de acțiunile lui Guevarra din Africa si Bolivia. Se zice că moartea lui Che în Bolivia, în 1967 i-a venit mănușă lui Fidel care, ca orice comunist, avea o preferință pentru omul mort pe post de simbol. Cultul lui Che era de proporții, deși cât a fost în viață, Fidel și Che erau rivali deseori.
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.