Zile însângerate în România acum 85 de ani

Nicolae Iorga. Sursa foto: arhiva EVZ

Au curs valuri de cerneală despre asasinatele politice petrecute în intervalul 26-27 noiembrie 1940. Au fost asasinați foști demnitari ai regimului dictaturii regale, ofițeri, cadre din Poliție, Siguranță dar și civili în (total 65 oameni din care 5 demnitari, 10 ofițeri jandarmi), dar și personalități marcante ale științei precum Virgil Madgearu și Nicolae Iorga.

Legionarii au acționat din răzbunare

Se știe că 14 lideri legionari și anume Corneliu Zelea Codreanu, șeful Mișcării Legionare, Nicadorii- asasinii premierului IG Duca și Decemvirii, asasisnii fostului membru marcant al conducerii Mișcării Legionare, Mihai Stelescu au fost asasinați din ordinul Regelui Carol al II-lea în Pădurea Tâncăbești, în noaptea de 29/30 noiembrie 1938.  Misiunea a fost dusă la îndeplinire de către Armand Călinescu.

Carol al II-lea era convins, la finalul întâlnirii cu Hitler din 24 noiembrie 1938, că sugestia lui Hitler de a-l include pe Codreanu într-un guvern însemna de fapt că Zelea Codreanu era cumva influențat sau chiar plătit de Germania nazistă. Carol al II-lea era convins că Legiunea îl putea răsturna de la putere, mai ales că legionarii promovau o agendă antisemită, de instigare la crime, creaseră „liste negre” cu demnitari care trebuiau lichidati la congresul legionar de la Târgu Mureș din aprilie 1936. Iorga fusese doar pionul folosit de rege pentru a-l aduce în închisoare pe Zelea Codreanu. Iar Codreanu a fost condamnat pentru că Iorga îi intentase proces de calomnie pentru că Zelea Codreanu scrisese faimpoasa scrisoare în care-l acuza pe demnitarul regal Nicolae Iorga ”ești un necinstit sufletește!”

Legionarii au jurat, evident, răzbunare. Evident, nu au fost singurii legionari căzuți victime lui Carol al II-lea, cei asasinați în 1938! Și nu vor fi singurii. Asta, pentru că legionarii, în septembrie 1939 îl vor asasina pe Armand Călinescu.  Inginernul Gheorghe Clime, șeful Corpului Muncitoresc Legionar, Nicoleta Nicolescu, șefa Femeilor Legionare, istoricul Vasile Christescu, figură marcantă a propagandei legionare de presă au fost și ei asasinați în cursul anului 1939 (Christescu în ianuarie, Nicolescu în iulie iar Clime în septembrie 1939). A fost un motiv în plus ca legionarii să caute motive pentru a se răzbuna.

Legionarii vin la putere în septembrie 1940. România este proclamată stat național legionar în 14 septembrie 1940, până în ianuarie 1941

Legionarii conduși de Horia Sima doreau să se răzbune. 5 demnitari din fostul regim erau închiși în toamna lui 1940, la Jilava. Alături de ei, erau 10 ofițeri Jandarmi, subofițeri de la Poliție, Siguranță, dar și civili.În total, 65 de oameni au fost asasinați în noaptea de 26/27 noiembrie 1940, la Închisoarea Jilava. În acele zile, avea loc exhumarea legionarilor asasinați în 1938, îngropați în secret la Închisoarea Jilava. Ion Antonescu, partener. apoi adversar al legionarilor va declara la procesul său din 1946, că în privința asasinatelor din închisoarea Jilava, cărora le-au căzut victimă carliștii, nu avea niciun regret pentru niciunul pentru că nu fuseseră politicieni corecți, susținea el.

Comandoul care i-a lichidat pe Iorga și Madgearu, niciodată pedepsit

Virgil Madgearu și Nicolae Iorga erau adversari ai legionarilor, pentru că ei nu erau de acord cu modelele economice și politice impuse de ei. Ion Antonescu, după Rebeliunea Legionară din 21-23 ianuarie 1941 a căutat să aducă în fața justiției asasinii legionari implicați în crimele din noiembrie 1940. Au fost prinși însă prea puțini, printre ei, Prefectul Poliției Capitalei Ștefan Zăvoianu, judecat și executat la 28 iulie 1941. Membrii comandoului care i-au asasinat pe Iorga și Madgearu   - Traian Boeru, Stefan Cojocaru, Tudor Dacu, Ion Tucan, Stefan Iacobuţă -nu au plătit niciodată, ei fugind în Germania și supraviețuind reorganizărilor aliate când s-au creat Germania de Vest și de Est în 1949, ei fiind în Germania de Vest.

Încercări ale legionarilor din emigrație și nu numai de a se dezice de asasinarea lui Iorga și Madgearu

Horia Sima, liderul Mișcării Legionare a scris în „Era libertății” că „istoricul Iorga nu mai trăia” atunci când omul Nicolae Iorga a fost asasinat. Nu s-a dezis vreodată efectiv de atentatele din noiembrie 1940. Mai mulți legionari din exil au susținut că Traian Boeru ar fi fost infiltrat în Mișcarea Legionară, ca agent al comuniștilor.  Mulți au încercat să afirme că mulți comuniști s-ar fi infiltrat în Mișcarea Legionară și că Horia Sima n-ar fi reușit să impună standarde de selecție. Evident, sunt păreri subiective care nu trec testul unei analize detaliate pe acest subiect.

Legionarii s-au răzbunat considerând că atât cei 65 deținuți executați la Jilava cît și Iorga aveau principala responsabilitate a morții lui Codreanu, Decemvirilor și Nicadorilor.

Ernest Maftei, actor care a fost în tinerețe legionar, a spus că el ar fi încercat în înțelegere cu Sima să oprească asasinarea lui Iorga, doar că nu a putut să ajungă la locul unde fusese dus de Boeru.

Există mărturii care spun că fiul lui Boeru ar fi putut pleca din România comunistă, pentru înmormântarea tatălui său la Munchen. Un fost prizonier din Siberia a spus, la revenirea în România, că a auzit într-un lagăr, un fost general sovietic, internat cu ei în acel lagăr, susținând că Stalin fusese auzit cerând asasinarea lui Nicolae Iorga.

Legionarii n-au reușit să își spele imaginea de asasini ai lui Iorga și Madgearu!

Atât  Eugen Cristescu, șeful SSI, după război, cât și colonelul Rioșanu, ulterior guvernator antonescian al Bucovinei în 1941 (a decedat în timpul unei operații chirugicale) au încercat să îi prindă pe autorii morali și efectivi ai asasinatelor contra lui Madgearu și Iorga dar nu au reușit.

Atât Antonescu în 1941-1944, cât și comuniștii după 1945 au prezentat imaginea asasinatelor legionare, a acțiunilor criminale rasiste îndreptate contra evreilor în timpul rebeliunii legionare.

După 1990, s-a trecut la o campanie agresivă de reabilitare a legionarilor, o propagandă chiar televizată, dar și prin publicații, fundații sau cărți și ziare. În 2006, o instanță din România a pronunțat reabilitarea lui Horia Sima și a lui Ion Antonescu, dar în 2008, ICCJ a respins definitiv decizia de reabilitare, Horia Sima și Ion Antonescu rămânând în continuare vinovați de crime contra umanității, genocid și Holocaust.

Concluzii

Ion Antonescu a știut prin Rioșanu sau Cristescu de pregătirea asasinatelor legionare. Putea să intervină, dar a ales să nu se implice. Pe de o parte, persoane care-l puteau incomoda erau eliminate, iar pe de altă parte nu era el autorul.

Comuniștii, evident, nu îi agreau pe Madgearu și pe Iorga și nici pe demnitarii de la Jilava, mulți dintre ei fiind acuzați că au fost implicați în reprimarea grevei de la Grivița în 1933.  Madgearu promovase ideea cooperatistă, specifică economiei de piață, în antiteză cu viziunea comunistă, iar Iorga s-a opus cedării Basarabiei și Bucovinei de Nord.

Istoria nu se scrie cu  expresii de genul „ce s-ar fi întâmplat dacă”. Istoria se bazează pe probe. Ori, chiar și la 85 de ani de la momentul noiembrie 1940, responsabilitatea legionarilor pentru aceste crime este incontestabilă.