EVZ Special
Ilegalista bănățeancă din România care nu a mai apucat să vadă „paradisul” pe care-l predica
Din cuprinsul articolului
Terezia Ocsko a fost o ilegalistă din România, de origine maghiară care a avut un sfârșit violent. Pe exemplul ei, activistele supraviețuitoare, ajunse în sferele Puterii și-au clădit răzbunarea pe foștii politicieni pe care i-au acuzat că au făcut victime în rândul mișcării comuniste, aflate din 1924 în ilegalitate.
Paradoxul a fost că și printre comuniști au pătruns oamenii din vechiul regim care avuseseră demnități importante dar care știuseră să „o vireze” la timp și pe care noua putere nu i-a consideat periculoși.
Terezia Ocsko - originea maghiară, compatibilă cu „tezele lui Buharin” care negau caracterul național și unitar al statului român
Terezia Ocsko s-a născut în 1917 la Dragșina (Chevereșu Mare) Timiș. Timișul (ca de altfel, întreg Banatul), avea atunci o puternică populație maghiară, sârbă și șvabă, la care se adaugă și importanta comunitate evreiască. Se știe faptul că după scoaterea din legalitate a PCdR, în 1924, în conducerea partidului au fost cooptați în special activiști de altă origine etnică decât românească. Până să apară un curent al „comuniștilor naționali”, directivele PCdR trasate de Comintern fuseseră clare. Activiștii trebuiau să militeze pentru dezmembrarea României care era considerată un stat imperialist.
Conform „tezelor lui Buharin”, România era o temniță a popoarelor. Banatul, ca și Ardealul, Bucovina, Basarabia și chiar Dobrogea „erau pe lista neagră” a Cominternului, Internaționala Comunistă care a existat în perioada 2 martie 1919-15 mai 1943, când Stalin, considerând-o „acaparată de troțkiști” a desființat-o.
Terezia Ocsko - ilegalista bănățeancă apropiată de Grupul Panet?
Despre Terezia Ocsko, s-a scris că ar fi avut o legătură apropiată grupul de acțiune al unui inginer comunist pe nume Francisc Paneth, născut în 1907 la Târgu Mureș. Era un fizician și un chimist talentat. Studiase la Brno în Cehoslovacia de astăzi și se spune că fusese în corespondență chiar cu Albert Einstein. Cei doi ar fi vorbit în 1932 la Berlin. Activ în PCdR dar și în Partidul Comunist Cehoslovac, a fost arestat în România pentru sabotaj. A fost executat la Jilava, la 7 noiembrie 1941. Organizase Grupul Panet. Sarcina lui Panet și a grupului său a fost să fabrice bombe care să fie puse în spații și locații ale trupelor germane cantonate în România.
Fabrica numită în Timișoara interbelică „Standard”, creată încă din 1908, ca sucursală a unei fabrici din Gyula a avut-o ca angajată pe Terezia Ocsko. O grevă a muncitoarelor de la această fabrică din 1936, i-a fost atribuită ei ca având rol de militantă și de organizator principal.
Terezia Ocsko - prinsă și ucisă de Poliția Legionară
Terezia Ocsko a fost victima Poliției Legionare. Legionarii erau prin definiția lor, împotriva comunismului, dorindu-se a se face utili atât Germaniei Naziste cât și lui Ion Antonescu până ar fi fost siguri că preluau puterea. Comuniștii erau dușmanul comun pentru legionari și pentru Antonescu.
Prinsă din ordinul șefului Poliției Legionare Arad Corneliu Preda, a fost dusă la Siguranța Arad unde a fost crunt bătută, torturată și împușcată pe 16 octombrie 1940, în beciul Siguranței din orașul Arad. Adjuncții lui Preda, Ion Țărău și Nicolae Rădășan au luat cadavrul și l-au înhumat temporar într-o curte particulară de pe actuala stradă Ceaikosvki 25 (atunci Radu Filipescu). Curtea aparținea chiar șefului Poliției Legionare, Corneliu Preda.
Șoferul Teodor Mureșan a dezgropat-o și, folosind mașina Chesturii pe care o conducea ca misiune de serviciu, a transportat-o pe malul Mureșului aruncând-o în apă. Arma crimei a fost și ea ascunsă. Executanții au fost identificați și pedepsiți la un deceniu după actul de la 23 august 1944! Mai exact, în 1954, identificați de anchetatorii comuniști, cei patru au fost judecați și pedepsiți.
Cum s-a promovat memoria ei după 1944
Terezia Ocsko a avut o stradă în Arad (azi, strada Liviu Rebreanu), iar în 1974, s-a ridicat o statuie realizată de sculptorița Veturia Ilica. Inclusiv o stradă din Timișoara a fost numită Terezia Ocsko. După 1956, i s-a spus Narciselor. Astăzi, se numește Strada Martir Leontina Bînciu. Broșura de propagandă „Căzute în luptă...: Olga Bancic, Haia Lifșiț, Terezia Ocsko, Suzana Pârvulescu, Elena Pavel, Donca Simo” a fost publicată la Editura PMR (ulterior Editura Politică) în anul 1949. Cuprindea 10 pagini dedicate ilegalistelor amintite în titlul său. Revista „Scrisul Bănățean”, Amul XIII, Nr.93, ianuarie 1962, conține o baladă dedicată ilegalistei bănățene, publicată de Haralambie Țugui.
Cartea Ocskó Tereza, 1917-1940, scrisă de Jenő Glück, a apărut la Editura Politică în 1978.
La Timișoara, Clubul de Dans „Ada Marinescu” aflat în zona străzilor Romulus, Corbului a purtat numele Terezia Ocsko. De asemenea, Fabrica „Standard” din Timișoara, unde ea lucra în 1936, s-a numit Terezia Ocsko.
