Românul Vlad Moldoveanu a fost astă-vară foarte aproape de a ajunge în NBA, visul oricărui baschetbalist. Deşi a participat la draft (selecţia propriu- zisă), nu şi-a putut face loc printre cei 60 de jucători opriţi de echipele din NBA (campionatul nord-american). Astfel, Vlad, 23 de ani, a dat America pe Italia, semnând cu celebra grupare Benetton Treviso. Însă gândul de a ajunge în baschetul profesionist american nu îi dă pace.

"Vreau să mă întorc în America şi să joc în NBA. Dar nu în orice condiţii", ne-a mărturisit ieri Vlad.

Extremă de forţă, Moldoveanu este văzut de specialişti drept una dintre marile valori din baschetul românesc. "De la Costel Cernat nu am mai avut un jucător atât de plin de calitate în atac", spun antrenorii care au lucrat cu Moldoveanu. Statisticile le dau dreptate. Anul trecut, Vlad a fost al 19-lea marcator din NCAA, are peste 80 la sută procentaj la aruncările libere în toată cariera, 40 la sută la cele de trei puncte (o raritate pentru un jucător de talia sa, 2,07 m) şi, cel mai important, gândeşte matur.

A plecat de unul singur în SUA, la 16 ani, şi este absolvent de Jurnalism şi de Istorie! Spune că doreşte să ajungă unul dintre cei mai buni jucători din baschetul european şi să ducă România la un Campionat European.

"În America nu ai nimic asigurat. Nu ţi se dă nimic"

EVZ: Cum ai văzut America la vârsta de 16 ani?
Vlad Moldoveanu:
Mare! Mă simţeam pierdut! Cred că acestea au fost primele mele impresii despre America. Aveam doar 16 ani şi am descoperit din mers o ţară în care totul era diferit: stil de viaţă, şcoală… Acolo nu ai nimic asigurat. Nu ţi se dă nimic. Trebuie să îţi iei singur, să lupţi. Plecasem însă cu o mentalitate de învingător, insuflată de familia mea, care m-a ajutat foarte mult. N-am avut niciun moment tentaţia de a mă reîntoarce. Eu sunt un luptător, nu renunţ niciodată. Duc la bun sfârşit ceea ce mi-am propus oricât va dura.

Te vei întoarce în Statele Unite?
Poate chiar vara viitoare. Agentul meu, Alex Saratsis, mă ţine la curent cu tot ce se întâmplă acolo. Dacă va apărea ceva, ne vom aşeza la masă, vom discuta, fiindcă trebuie să ajung la o echipă unde să joc. Nu îmi place să stau pe bancă. Eu nu fac baschet ca să devin milionar, ci pentru că îmi place. Acolo, pe parchetul sălii, mă simt cel mai confortabil.

Am plecat în viaţă cu gândul să devin printre cei mai buni jucători din Europa. Vreau ca, mai târziu, să privesc înapoi cu mândrie. Şi mai am o dorinţă: să ajung cu România la un Campionat European, acolo unde nu ne-am mai calificat de mai bine de 20 de ani. Poate reuşim această performanţă chiar anul viitor. Nu va fi însă uşor.

Pe drumul vieţii, ca sportiv unde te afli?
Undeva pe la jumătate. Un pic deviat, însă. GPS-ul a luat-o razna! Aş fi vrut să fiu în NBA după colegiu, dar timpul nu e pierdut.

Nu eşti singur la Treviso!
Nu! De câteva zile a sosit şi logodnica mea, Krysta. E americancă. Ne vom căsători la vară. Cât contează prezenţa ei? Mă ţine departe de tentaţiile, de distracţiile specifice vârstei! Şi-a adus din SUA câteva CD-uri şi învaţă acum limba română.

Când te întorci acasă, cum revezi România?
Sincer, stau mai mult cu familia, aşa că văd destul de puţin schimbările ce se petrec. Ceea ce mă îngrijorează e faptul că nu evoluăm la capitolul mentalitate. Suntem mereu cu un pas în urma celorlalte ţări.

DESTIN

A rămas fără tată pe când avea vârsta de şase ani

Vlad Moldoveanu e fiul fostei mari sportive Carmen Tocală, în prezent preşedintele Federaţiei Române de Baschet. Vlad a rămas fără tată la doar şase ani. A trecut însă cu bine peste acest moment delicat, având în cel de-al doilea soţ al mamei sale, Petre Brănişteanu, şi el un titan al baschetului românesc, un tată adevărat.

Crescut într-o familie de sportivi, Vlad Moldoveanu nu putea alege alt drum. "ABC-ul baschetului l-am învăţat la CSŞ 4, cu George Chiraleu, apoi la Steaua CSŞ 3, cu Anton Netolitzchi. Antrenorii de la loturile naţionale m-au învăţat şi ei multe", îşi aminteşte Vlad, care, la 16 ani, înainte de a pleca în SUA, avea oferte de la Benetton Treviso, Partizan Belgrad şi Olimpija Ljubljana.

Absolvent de Jurnalism şi Istorie, Vlad a fost inspirat pentru prima specializare de unchiul său, Emil Hossu-Longin, redactor sportiv la TVR. "Poate, într-o zi, voi îmbrăţişa această meserie. După anul trei, mi-am ales şi două cursuri despre istoria Israelului, pe care le urmam în paralel cu istoria lumii", explică Vlad Moldoveanu.