Oana Niculescu-Mizil vrea să pară mare, dar e doar o miniatură. Iliescu a băgat-o în politică şi Vanghelie a gonflat-o. S-a îmbrăcat în zeghe, da’ cu pantofi de 500 de euro. Nu revendică Moldova.

Când o vezi că vrea să coboare din imensul gipan negru, ai senzaţia că vrea să sară de la etaj. Cu tot cu tocurile de zece centimetri, fătuca abia sare un  metru şaizeci. Ţopăie, veselă ca un cintezoi, către casa copilăriei sale. Termenul e de fapt un eufemism pentru că, în realitate, imobilul din luxosul cartier rezidenţial dintre Piaţa Dorobanţi şi Televiziune e un viloi în toată regula.

Clădirea a cunoscut vremuri mai bune, că acum ţiglele stau să cadă, tencuiala e căzută pe alocuri, urmele de gloanţe de la Revoluţie nu le-a astupat nimeni, iar poarta ruginită de la intrare abia se deschide şi scârţâie ca un protest umil în amintirea timpurilor când Ion Iliescu, Nicu Ceauşescu şi alţi potentaţi comunişti îi călcau pragul. Fata a crescut aici şi nu i-a lipsit nimic.

A avut de toate pe timpul când nu se găsea nimic. Are şi acum. Dacă nu se schimba regimul trăia tot la fel, îndestulată. Are un nume lung, ca fotbaliştii brazilieni: Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme. Mai nou, că încă mai are spaţiu gol în buletin, ar vrea să mai adauge un nume. Al lui Ştefan cel Mare. N-a specificat dacă şi "Sfânt".

Muzeul familial de lângă Zambaccian

Oana Mizil are vecini celebri. Câteva case mai încolo stă Adrian Năstase, pe o stradă paralelă stă soţul Mihaelei - "Dragostea mea", iar gard în gard cu Muzeul Zambaccian şi vizavi locuieşte Sergiu Nicolaescu.

"S-a tras dinspre fosta Şcoală Americană! Acolo erau miltari, la noi în casă erau soldaţi, la televiziune la fel şi nu ştiau unii de alţii!", explică Oana găurile din zidurile casei. "O s-o repar şi cre’ că o s-o fac muzeu", clipeşte şucar din ochii mari de arăboaică, nepoata fostului demnitar comunist Paul Niculescu Mizil.

În casă e un miros greu, specific caselor vechi şi neîngrijite. Acum, mai stă în vila de pe Emile Zola, păzită cândva de securişti, doar Lidia, mama Oanei, fiica fostului ministru al Finanţelor. Împreună cu Sali, o servitoare filipineză.

Interiorul arată ca un târg de vechituri scumpe. Tablouri de pictori celebri, mobilier din lemn masiv, bibelouri din porţelan şi un pian pe care, cum altfel, e aşezat un mileu, alcătuiesc decorul unde prezent e şi bunicul deputatei. Numai în poze. Şi Jamil a preluat toate numele

Dacă în buletin şi-a înghesuit toate cele cinci nume, Oana are probleme la fiecare deplasare cu avionul: "Să vezi când pe «boarding card» nu-mi încape numele! Se opreşte la Ştefan… La fel şi cu Jamil, soţu’, că a preluat şi el toate numele!", se alintă nepoţica lui Paul Niculescu- Mizil.

Bărbatul său e catolic maronit, cu cetăţenie libaneză: "Nu-i aşa cum a zis Gigi Becali, că e arab şi bătrân! E mai mic ca mine şi eu am 35 de ani...", îşi deconspiră vârsta deputata pesedistă.

Zice că nu are de gând să se mute în vila părintescă: "Mi-a fost greu... Aici am avut anii superbi ai copilăriei... Aici a murit tata, bunicii...", e nostalgică fosta prinţesă comunistă. În ’89 avea 14 ani. Majoritatea copiilor de la oraş băteau mingea în curtea dintre blocuri. "Uitati, în cireşul ăsta, mă căţăram până sus", arată Oana spre copacul din curtea cu gazon, din spatele căsoiului. Într-un colţ al grădinii e şi o piscină mică.

Îi place humusul, da’ nu refuză fasolea

Când era în liceu era privită ca o beizadea de nomenclaturist. "Nu m-am supărat... Colegii şi unii profesori mai răi mă făceau «pui de comunist»! Da’ io eram premiantă!". Aşa a fost.

Mama ei a fost colegă de liceu cu Dana Năstase. "Lidi", cum îi spune ea maică-si, e elegantă. La vârsta ei, arată mai bine ca nevasta vecinului Adrian. Întinde mâna, cum îi şade bine unei boieroaice, la pupat.

Oana atacă alt subiect: bucătăria. "E pasiunea mea. Am făcut jumătate de an cursuri în Elveţia. În fiecare dimineaţă, după ce merg la sală, gătesc pentru toată ziua! Dietetic, iar meniul nu se repetă timp de o săptămână. Mai ales specialităţi libaneze. Nu siriene, că ei gătesc mai gras", se laudă mica bucătăreasă, care recunoaşte că mai pofteşte şi la specialităţile autohtone servite la bufetul Camerei: "Îmi plac mâncărurile la cazan, mazărea, fasolea...". Acolo iese mai ieftin.

DOUĂ LUMI. La școală, colegii o făceau „pui de comunist”, dar nu se supăra. Acum e doamna deputat FOTOGRAFII: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

ATAC LA "REGE"

A jucat şah cu Ceauşescu şi mânca iaurt de la Becali

"Când eram mică, bunicu’ mă ducea la biserică, de Paşte şi de Crăciun", îl spală de păcate Oana pe fostul minstru al regimului comunist, care propovăduia ateismul.

L-a întâlnit şi pe Ceauşescu: “Aveam şapte-opt anişori. L-am cunoscut. Am fost la el acasă şi a jucat şah cu mine şi cu fratele meu... Şi la Neptun am fost... Da’ mai bine l-am ştiu pe Nicu Ceauşescu, naşul fratelui meu. De Elena, în schimb, mi-era teamă! Cu Valentin mai ţin legătura. Un om educat, de mare excepţie şi modestie!", îşi aminteşte Oana de celelalte beizadele ale regimului trecut.

A avut şi un naş de botez pe măsură, pe marele violonist Ion Voicu, tatăl lui Mădălin, cu care unchi-său Serghei e în război rece de ceva vreme: “Nu s-au împăcat, da’ eu cred că le pare rău la amândoi!".

Mica pesedistă zice că e microbistă înrăită şi că ţine cu Steaua. Întrebată cine e portarul din Ghencea, Oana roşeşte: "Nu ştiu cine e şi nici alt jucător... M-a scârbit fotbalul..., când văd ce se întâmplă, câţi antrenori schimbaţi...", o dă de gard Oana Mizil.

Zice că pe Gigi Becali îl ştie de dinainte de Revoluţie: "Ne aprovizionam de la el! Mergea tata la el, în Pipera... Şi pe Victor îl ştiu...". La întrebarea cât de bogată e, spune că bogăţia se măsoară în copii: "Eu am pierdut mai multe sarcini... Da’ vreau trei copii. şi repede!", se autosugestionează Oana Niculescu- Mizil. Are 35 de ani.

ÎN FAMILIE. Cu fratele său și cu bunicul Paul FOTO: ARHIVA FAMILIEI

"PROVOCARE"

"Mi-a fost frică să nu-mi dea Traian Băsescu o palmă"

Excursia americană în compania lui Vanghelie a impresionat-o. "Am dat 500 de dolari pe bilet, nu 300, cât s-a spus! A fost o invitaţie de la o mare firmă de lobby. În America toată lumea plăteşte pentru aşa ceva! Am văzut oameni cu badgeuri care arătau că donaseră o sută de milioane de dolari! În prima zi a fost Obama şi, a doua zi, a fost Netanyahu. Şi ne-au spus şi numele la microfon!", se extaziază micuţa pesedistă de ce a câştigat în schimbul a două salarii şi jumătate medii pe economie.

Aproape că a şi uitat de zeghea pe care a îmbrăcat-o ca să-i arate lui Băsescu cine e ea. "A fost un act de femeie curajoasă. Roberta (n.r. – Anastase) m-a făcut de râs ca femeie politică!", se revoltă mica femeie de stat.

Zice că "uniforma" a fost zeghea lui bunică-su, pe care acesta n-ar fi îmbrăcat-o în cei trei ani de puşcărie petrecuţi la Jilava. "Că a numărat, aşa cum a numărat (n.r. – la Legea Pensiilor). Mi-a fost frică să nu-mi dea Băsescu o palmă că, din câte ştiu eu, e impulsiv cu femeile!", se dă un fel de Ecaterina Teodoroiu. Oana Mizil recunoaşte că n-ar mai face la fel: "O idee trăznită e bună o dată!".

E ALTFEL

Oana e convinsă că politica e o curvă dintre acelea care "cochetează cu tinerii şi se culcă cu ăia bătrâni". Culmea, tocmai ea a fentat regula

Deşi cu sânge pesedist în vene, Oana e vizibil emoţionată când vine vorba de corespondentele ei pedeliste: "Elena Udrea îmi place! E o femeie puternică. Da’ nu ştiu unde va ajunge... Greşelile te urmăresc", se corectează politic în ultimul moment.

Cele două încalţă pantofi de lux de la aceleaşi case de modă. Ieri, social-democrata Oana a optat pentru o pereche de pantofiori cu vedere la degetul mare şi fundiţă, marca Fendi. Preţul de catalog pentru o astfel de pereche de încălţări e de minim 500 de euro. Dacă nu sunt la solduri.

Recunoaşte că încearcă să se compare cu rivalele ei de la putere şi nu numai: "Îmi place de Roberta, de Elena şi de Lavinia Şandru! Nouă ne este foarte greu! Trăim într-o lume patriarhală, chiar misogină!". În care pantofii fac diferenţa.

Expertă în politică şi bucătărie orientală

Despre notorietatea numelui său se îmbată cu apă rece: "Am fost cunoscută, mai întâi ca «dizainăr» de modă. Apoi, în politică şi, după aia, în societate ca «fata lu’ bunicu’»!". S-a înscris în PSD în ’99, dar când o întrebi de articolul 1 din statutul propriului partid se uită câş: "Vă spun mai încolo, vă spun!". N-a spus.

Mărturiseşte că Ion Iliescu "a cerut-o" în PSD. "Şi-a lăsat amprenta pe viaţa şi pe cariera mea. Venea aici, în casă. Nina era prietenă cu bunica şi cu mătuşile mele. Era un grup extrem de închis: Iliescu, bunicii, Voicu, Dan Hăulică, ăla de la Europa liberă, şi Bujor-Sion... Da! Tata asculta Europa liberă!", încearcă sprâncenata politiciană să-l facă disident pe bunicul său.

Ca urmare, Ion Iliescu a angajat-o la Preşedinţie pe nepoata prietenului său, ca expertă pe politică externă, specialistă în problemele Orientului Mijlociu. Avea 25 de ani şi cunoştinţele sale în materie de politică în domeniul respectiv se rezumau la secretele bucătăriei libaneze, învăţate de pe urma căsniciei cu Jamil.

Pârâcioasa lui Iliescu

Oana e îmbrăcată cu pantaloni albi şi are unghiile asortate la bluza roz. Stă pe canapea, cu coatele pe genunchi. Mignona are un sex-appeal involuntar. "Sunt un om de stânga, în asta cred! Dacă mai trăiam în comunism…, greu de spus ce făceam. Da’ nu ardeam nicio etapă!", se dă mare micuţa.

În 2002, Oana şi-a dat demisia din PSD: "Cei de sub dom’ preşedinte Iliescu mă mâncau! Eu vedeam nişte lucruri care nu-mi plăceau şi i le spuneam lu’ dom’ preşedinte!", glumeşte Oana că era o pârâcioasă de partid: "Mergeam cu pâra!".

"A încercat dom’ Iliescu să mă întoarcă, da’ n-am vrut. M-am întors mai târziu şi l-am bătut pe Tărăcilă, la el în judeţ, de trei ori în doi ani!. Şi m-a atacat mai dur ca Gigi Becali!", se umflă în pene preşedinta filialei PSD Călăraşi.

Urmaşa lui Ştefan, de Ferentari

La întrebarea de ce a ales-o tocmai Ferentariul ca deputată, Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme râde, etalându-şi dinţişorii impecabili: "Că sunt mai negricioasă la faţă? Mi-au zis acolo că-s ţigancă, da’ nu m-a deranjat! Chiar de-ar fi aşa, nu mi-ar fi ruşine", o dă pe populisme romales deputata lui Vanghelie.

Şi urmaşa autoproclamată a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. "Preocuparea mea de a-mi cunoaşte arborele geanologic pare a fi anormală! Vă asigur că, chiar dacă se va dovedi că neamul meu se trage de acolo, eu tot Mizil voi rămâne! N-ar mai încăpea în buletin. Şi n-o să revendic Moldova!", e modestă urmaşa bunicului său, din oraşul făcut celebru de Geo Bogza.

"Când m-am născut, tata şi mătuşa mea au spus, la spital: «Vrem să-ţi dăm numele Oana, după Ştefan cel Mare!», te lămureşte presupusa moştenitoare a "Atletului lui Hristos", cum i-a venit ideea care i-a dublat notorietatea.

Oana Mizil finanţează în prezent cercetători care să-i scormonească trecutul: "Din ideea de a fi sigură!". Apoi, adaugă: "Sunt mică la stat, iute la mânie şi dată dracului!".

"Când m-am născut, tata şi mătuşa mea au spus, la spital: «Vrem să-ţi dăm numele Oana, după Ştefan cel Mare!». Eram un bebeluş! Preocuparea de a-mi cunoaşte arborele genealogic pare a fi anormală! Vă aigur că, chiar dacă se va dovedi că neamul meu se trage de acolo, eu tot Mizil voi rămâne! N-ar mai încăpea în buletin" OANA NICULESCU-MIZIL ŞTEFĂNESCU TOHME, deputat PSD şi presupusă descendentă a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt

ÎL SPRIJINĂ PE PONTA

"Politica e o curvă!"

Întrebată cum vede viitorul politic al şefului său Victor Ponta, preşedintele PSD, Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme îl citează, sugestionată, râzând cu gura până la urechi, pe un politician interbelic băgat la puşcărie de camarazii comunişti ai bunicului său: "Politica e o curvă, care cochetează cu cei tineri şi se culcă cu ăia bătrâni!". Ştie ea ce spune. Apoi, îndulceşte tonul: "Momentan, eu îl sprijin şi sper să se dovedească a fi, pentru viitor, un lider pentru ţară!". Şi zâmbeşte ca Gioconda.