Editura Evenimentul si Capital

Unirea Mică, Unirea Mare – ce mai este și asta? Divanul Persan: miliardarul Molavi și corupția. Leii o iau de la capăt, Săgetătorii oferă explicații | Horoscopul lui Dom' Profesor

Radu Ștefănescu | Horoscopul lui Dom' Profesor
Autor: | | 0 Comentarii | 2366 Vizualizari

Pe 24 ianuarie s-au născut împăratul Hadrian, Frederic cel Mare, John Belushi, Ernest Borgnine, Neil Diamond, Sharon Tate, Grigore Vasiliu-Birlic, Silviu Stănculescu, Stela Enache, Victor Eftimiu, Wanda Sachelarie.

24 ianuarie este încă o zi fără sărbători tradiţionale, arhaice, importante şi de aceea nu s-a calchiat nicio sărbătoare creştină importantă. Doar Sfinţii Filon din Carpasia şi Xenia. Xenia, este un exemplu de iubire dusă până în pânzele albe, până la calitatea râvnită de nebună întru Hristos. De iubire a soțului și a Lui Dumnezeu.

Dragi lupi, padawani și hobbiți se poate argumenta, sigur, cu multe consideraţii pro şi contra, că 24 ianuarie 1859 este şi ziua de naştere a României moderne. Unirea Principatelor! Atunci, probabil, în anul 1859, a fost una dintre ultimile izbucniri ale românilor, în interesul lor. Din nefericire Principele Alexandru Ioan Cuza a fost trădat, ca mai toţi marii noştri oameni, vezi şi Mihai Viteazul, sau Decebal, şi a început perioada ruşinii în care ne aflăm şi astăzi, ca o oarecare colonie africană, trădată mereu de conducători nedemni intereselor străine, fie că erau interese occidentale, sau estice, fie ele germane, ruseşti, sau turceşti. O sută cincizeci de ani de interese străine, care nu corespund cu scopurile noastre, ne-au transformat în ceea ce suntem astăzi: piaţă de desfacere a produselor scumpe şi proaste şi sursă de forţă de muncă fără drepturi şi speranță.

Drept să vă spun, începusem documentarea, pe net, ca să văd ce s-a mai scris pe subiect. Aș fi vrut să fac o retrospectivă despre cum se sărbătorea Unirea Principatelor de-a lungul timpului. Când, ce să văd? Unirea Principatelor Române este numită Mica Unire! În această logică, alipirea Dobrogei se poate numi Unirea Mijlocie, iar România Mare este Marea Unire! Iar când o să facă bine și republica secesionistă rebelă o să revină de unde a fost smulsă, cum o să se numescă, Marea Lipeală, sau Marea Unire 2.0.? Cineva de la ”Europa Liberă” avea dreptate. În România există cea mai drastică cenzură, produsă de prostia și incultura presei!

Dragi lupi, padawani și hobbiți, mea culpa! Aveți dreptate, nu v-am mai spus povești-amintiri de mult. Este zi de sărbătoare, așa că o să vă mai povestesc despre Molavi Hassan Tabrizi, multimilionarul iranian care a făcut istorie în ţara sa.

După schimbarea regimului, cu toată contribuţia sa la căderea Şahului, a fost pus la index şi i s-au blocat conturile, considerîndu-se că a colaborat puţin cam mult cu americanii. Molavi obţine o audienţă particulară la ayatolahul Khomeini. „Prea sfinte, spune Molavi, doresc să aduc apă, pe gratis, pentru oraşul Teheran şi împrejurimi”. Ayatolahul nu spune nimic, doar zîmbeşte şi îl lasă pe Molavi să-i sărute mâna. Aceste semne de bunăvoinţă au fost observate, cu atenţie, de primul ministru şi de către şeful pasdaranilor, noua şi teribila poliţie politică. Aducerea de apă este un motiv religios şi tradiţional foarte important pentru persani. Este un semn de consideraţie, ospitalitate dar şi de pocăinţă şi împăcare.

Aşa încît Molavi este lăsat de guvernul islamic să continue nişte tratative mai vechi cu românii, pentru construirea unui baraj înalt de 127 de metri. România era privită, pe atunci, în Iran ca fiind printre primele ţări din lume în domeniul forajului petrolier, al fabricării de tractoare ieftine şi al proiectării şi construcţiei de hidrocentrale. Tratativele începute în 1971 se finalizează la începutul lui 1983. În august 1983 conducerea românească printre care şi subsemnatul ajunge la Teheran. Molavi, ai cărui angajați eram, ne primeşte cu mare pompă şi ne asigură condiţii princiare. Printr-o conjunctură fericită, sunt prea bătrîn ca să fiu modest, sau să mă laud, am devenit confidentul, sfătuitorul de taină al miliardarului. El mi-a plătit studiile de astrologie la Madrasse Omar Khayyam. Pe de altă parte, am beneficiat de experienţa, am observat modul de ajungere la decizii şi am înregistrat reacţiile şi automatismele unui om bogat, putred de bogat.

Molavi era foarte mic de statură, uscăţiv şi aţos. Purta întotdeauna acelaşi model de costum de culoarea oţelului la două rânduri. Circula într-un Peykan, corespondentul Daciei în Iran, cu un şofer fost campion internaţional de lupte libere. Iranienii excelau la această disciplină, în acele timpuri. Stătea întotdeauna pe locul din faţă. Asta cînd circula în oraş. Cînd era vorba să dea o petrecere, se întâlnea cu negustorii din bazar, sau călătorea, lucrurile se schimbau. Molavi se îmbrăca în costume albe strălucitoare cu cămaşă neagră şi fără cravată. Circula cu un Cadillac imens, tot alb. „Albul este culoarea bogaţilor, mister Rado” spunea Molavi. „Cămaşa neagră este simbolul determinării mele”.

Hassan Molavi era un om curtenitor şi binevoitor, asta cu oamenii proprii. Nu am văzut om mai înfumurat și mai neplăcut cînd era vorba de relaţiile cu funcţionari superiori de stat. Mă lua aproape întotdeauna cu el şi îi umilea vizibil și direct pe miniştri, pe secretarii de stat, pe guvernatorii de bancă, pe directori. Apoi la sfârşitul întrevederii se întorcea spre mine şi îmi spunea în farsi, ca partenerul de discuţie să realizeze că am înţeles că l-a făcut albie de porci : „Vezi, mister Rado, asta sunt problemele noastre, în Iran: lipsa de profesionalism, prostia și corupţia”.

Apoi scotea un plic doldora de la piept şi îl întindea funcţionarului superior de stat, care, evident, refuza indignat. În ochii căprui ai lui Molavi se aprindeau luminiţe jucăuşe: ”Ia banii, domnule, vrei să ţi-i trimit prin Heidary ?” Heidary era un criminal notoriu cu peste treizeci de crime la activ, comise în legitimă apărare, un fel de Jack Spintecătorul - dar el nu făcea discriminare, spinteca și bărbați, ba, mai mult bărbați. Jack în variantă iraniană - Heidary nu fusese niciodată cercetat serios, ce să spun condamnat. Era paznic de noapte la sediul firmei lui Molavi de pe Kharim Khan-e-Zand numărul 145, iar sediul era atacat mereu de hoți – varianta paznicului. Avea Heidary o privire ascuțită și ochi galbeni de fiară de pradă, dar față de mine era ca o pisică bine dispusă. A simțit că ai ”baraka” a comentat Molavi. O să vă povestesc altă dată despre Heidary, într-o noapte de bombardament cumplit mi-a povestit multe. Era, în felul lui, un vigilent, un campion al dreptății, niciuna dintre victimele lui nu erau nevinovate.

Funcţionarii de stat îl urau sincer și din toată inima pe Molavi. Pe de altă parte nici nu se puteau lipsi de plicurile generoase. Apoi mai era şi frica de Heidary, cît şi misterul pe care îl reprezenta prezenţa mea, un străin, îmbrăcat la costum și cu cravată. Cravata era interzisă în Iranul fundamentalist, pentru că era considerată un semn al capitalismului străin. Toate acestea făceau ca funcţionarii de stat să devină extrem de eficienţi în ceea ce priveşte promovarea afacerile lui Molavi. Asta dorea şi el! Pentru că, hai să punem lucrurile la punct, Molavi îi corupea ca să-și facă treaba bine și repede, în ceea ce-l privește, nu să calce legea. Birocrația iraniană este celebră. Când eram acolo, am citit un articol în ”Teheran Times” care relata că un sicriu de zinc, perfect etanș, conținînd un decedat, a stat în vama de la Shahryar timp de 27 de ani, până când un nou angajat s-a interesat de problemă și a emis ordinul de eliberare din vamă! Macabru, dar adevărat!

Revenind la Unire, ar trebui să existe un tort, o prăjitură specială, un fel de mâncare, ceva deosebit, care să marcheze Unirea Principatelor. Tricolorul meu flutură mereu, nu mai trebuie să-l arborez, iar dacă cățelușele mele sunt de acord, o să întindem Hora Unirii. Sunt singur, călugărul Cristian a plecat la lavra lui din toamna trecută, iar vrăjitoarea Măturoaia s-a făcut bine, spre regretul ei și al meu, este din nou doctorița Alice și a plecat sâmbătă în Austria, pentru analize și recuperare.

Dar noptea este încă tânără, o să încerc să vorbesc cu Aurora Simionescu, astrofiziciana de la JAXA, corespondenta japoneză a NASA, poate singura speranță românească pentru un Premiu Nobel pentru fizică, adevărat. Cineva ucide galaxiile! S-a hotărât Dumnezeu să facă curat? Bună întrebare!

Dacă nu reușesc să stabilesc legătura, este ceva mai complicat, ca tot ceea ce ține de astrofizică, o să mă uit la un film, sau, mai bine, un serial. Văd eu, am încă timp, abia mâine este, în definitiv, o altă zi!

Simona Halep a plans la final! Galerie foto

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Horoscop

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI