În noiembrie 2010, un grup de cercetători, coordonaţi de Adrian Cioflâncă de la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" din Iaşi, au săpat într-o pădure din apropierea localităţii Popricani. Sătenii le-au indicat zona. Până atunci, locul cunoscut de localnici drept Valea Climoaiei, ascundea un secret teribil. Istoricii au descoperit aici o groapă comună, plină cu oseminte. Mărturiile celor din zonă au indicat că, în 1941, aici au fost aduşi şi împuşcaţi mai mulţi evrei din Iaşi. România, după cum a publicat şi „Evenimentul zilei”, se „înşuruba” astfel, la Popricani, definitiv pe harta Holocaustului.
Groapa de la Popricani este doar ultima dintr-o lungă serie de dovezi care descriu ororile săvârşite împotriva evreilor din Iaşi în vara lui 1941. După opt luni de la descoperirea gropii, a fost determinat numărul persoanelor îngropate acolo. Ar fi vorba de 36 de schelete. 12 sunt de copii, 9 de femei şi 15 de bărbaţi.
Documentele de arhivă din dosarul procesului pogromului de la Iaşi arată că, în vara lui 1941, în zonă acţiona Regimentul 6 Vânători din Divizia 14. Potrivit cercetărilor Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România-Elie Wiesel, la Popricani e vorba despre un masacru comis de Armata Română din 1941. În vara acelui an, în pădurile de lângă Iaşi ar fi fost executaţi peste 100 de evrei.


O lecție de manual
Faptele petrecute în vara lui 1941 sunt consemnate inclusiv în manualele de istorie de liceu, au devenit deja cultură generală. Declaraţiile făcute de unii membri ai guvernului antonescian de la acea vreme indică şi cum au apărut ordinele. Pe 8 iulie 1941, viceprim-ministrul şi ministrul de externe Mihai Antonescu s-a adresat în şedinţa de guvern cu următoarele:
„(…)Cu riscul de a nu fi înţeles de unii tradiţionalişti care mai pot fi printre dv., eu sunt pentru migrarea forţată a întregului element evreu din Basarabia şi Bucovina, care trebue zvârlit peste graniţă. Veţi fi fără milă cu ei. Nu ştiu peste câte veacuri neamul românesc se va mai întâlni cu libertatea de acţiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică şi revizuire naţională. Dacă este nevoie, să trageţi cu mitraliera. Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari… Îmi iau răspunderea în mod formal şi spun că nu există lege. Deci, fără forme, cu libertate completă”.
În „Trenurile morţii”
Pe 27 iunie 1941, România era deja în război. Jandarmii primiseră ordin să pregătească „terenul” pentru „evacuarea evreilor” cu patru zile înainte de data de 21. Astfel, peste aproape o săptămână, câteva mii de evrei au fost duşi la chestura de poliţie. Au fost apoi urcaţi în vagoane de vite. Mulţi au fost ucişi pe străzi, iar numeroase case evreieşti au fost jefuite.
Ziua ce a urmat a rămas cunoscută în istorie drept „Duminica neagră”. Mii de evrei au fost înghesuiți în trenuri de marfă, păzite de trupe SS. Oamenii au fost plimbaţi –  sufocându-se, fără apă și aer – între gări. În trenurile acestea și-au pierdut viaţa mii de oameni. Alţii au înnebunit, trezindu-se printre cadavrele celor care n-au mai rezistat.
În arhivele Yad Vashem este consemnată mărturia lui Lazăr Rozin, un evreu care avea 14 ani pe atunci. „Au intrat în casa noastră, urlând şi jefuindu-ne toate bunurile. Ne-au poruncit să ieşim cu toţii din casă, inclusiv mama şi surorile mele. Am ajuns la secţia de poliţie şi pe drum am văzut cum oamenii erau bătuţi şi cadavre de evrei erau înşirate pe străzi.  Ne-au îngrămădit în trenuri, nu ştiam ce avea să se întâmple, credeam că ar fi şi dat foc vagoanelor dacă nu le-ar fi fost teamă să distrugă locomotiva… Timp de cinci zile ne-am sufocat în trenul supraaglomerat. Majoritatea oamenilor au murit în vagon, dormeam pe cadavre”. Pe 30 august, 980 de evrei care au supravieţuit au fost aduşi înapoi la Iaşi.

REACŢIA ISTORICILOR
„Stau dovadă zeci de mii de pagini de documente”

Afirmațiile lui Dan Şova legate de subiectul pogromului de la Iaşi au stârnit indignarea istoricilor care se ocupă de studierea Holocaustului în România. Adrian Cioflâncă aduce într-o postare pe blogul personal câteva detalii despre cele petrecute în 1941, sub titlul „Pentru informarea dlui Dan Şova”:
„- la Iaşi a fost din păcate pogrom în iunie-iulie 1941 şi acest lucru este cunoscut deja până şi de elevii de liceu; stau dovadă zeci de mii de pagini de documente (îi stau oricând la dispoziţie cu câţiva metri liniari de documentaţie în cazul în care chiar doreşte să ştie) şi peste o sută de fotografii de la faţa locului.
– în masacru au murit câteva mii de evrei.
– crimele au fost comise de români – militari, poliţişti, jandarmi, gardieni publici şi localnici; au fost implicaţi şi soldaţi germani, dar rolul lor în violenţe a fost mai mic decât al românilor – spun martorii şi au stabilit istoricii.
– în perioada 1945-1948, evenimentele din Iaşi, din vara anului 1941, au fost anchetate şi totul s-a sfârşit cu un proces; actul de condamnare a cuprins 50 de persoane: 44 au fost condamnate la diferite pedepse mergând până la închisoare pe viaţă, 3 au murit înainte de verdict, iar 3 au fost achitate; pe lângă acestea, au existat mai multe procese individuale cu persoane implicate în violenţe.
– responsabilitatea pentru pogrom aparţine regimului Antonescu; Ion Antonescu a integrat antisemitismul de stat într-o politică radicală de purificare etnică prin crimă şi deportări; pogromul a pornit de la un ordin de-al lui Antonescu de executare sumară a evreilor suspecţi din oraş (ordin vag şi iresponsabil, aplicat haotic de autorităţi, soldat, printre altele, cu foc deschis în plin împotriva evreilor masaţi în Curtea Chesturii) şi de deportare forţată a tuturor evreilor din Iaşi (lucru imposibil practic, fapt care a dus la haos şi la o veritabilă saturnalie a violenţei antisemite). Haosul din oraş tolerat şi întreţinut de autorităţi şi indiferenţa criminală faţă de trenurile morţii, în care au murit alte mii de persoane, trădau decizia cinică a regimului Antonescu de a folosi "oportunitatea istorică" oferită de război pentru a rezolva decisiv "problema evreiască".”
CITIȚI ȘI: România se înşurubează definitiv pe harta Holocaustului  
Comentariile la acest articol vor fi moderate din cauza limbajului licențios