In aprilie 1975 se face public faptul ca Ron Wood va canta cu Stones in turneul american, dar nu in calitate de membru al trupei, ci in calitate de angajat, el preferand sa-si pastreze locul in trupa The Faces.
Chiar dupa ce va fi cooptat oficial in Stones, el va ramane salariat inca un an inainte de a avea dreptul la procente din incasarile trupei. Pe 1 mai, o multime uluita de newyorkezi asista la inghetarea traficului pe masura ce Rolling Stones, instalati pe platforma deschisa a unui trailer cu 18 roti, inainteaza lent, cantand „Brown Sugar”. Soferii injura cu foc, pe masura ce fanii, din ce in ce mai multi, se strang in jurul scenei mobile.
Presa ii asteapta pe Fifth Avenue, „indopata” deja cu fluturasi ce detaliaza „turul Americilor in 1975”, care se va desfasura intre 1 iunie si 21 august: 58 de concerte si 1,5 milioane de spectatori. In ultimele zile ale anului, publicatiile americane se intrec in a acorda distinctii trupei: cel mai bun grup, cea mai buna prestatie live, cele mai mari incasari in turnee, cel mai interesant instrumentist - Ronnie Wood.
Fragmente din cartea „Blue, Black&White - Povestea Rolling Stones”, scrisa de Ioan Big si aparuta la Editura RAO
Recomandările noastre
