Cunoscutul comentator de la Europa Libera a acceptat sa stea de vorba, in anii ‘70, cu securistul Televiziunii, de teama sa nu ajunga la inchisoare din cauza orientarii sale sexuale.

O dubla marturisire facuta recent de cunoscutul ziarist Neculai C. Munteanu a uimit o buna parte dintre ascultatorii Europei Libere.

„Da, am avut relatii cu Securitatea”, „Ar mai fi ceva de spus? Ar mai fi. Sunt homosexual”, se confesa criticul dur al regimului Ceausescu, la acelasi microfon al Europei Libere de la care a comentat, aproape 20 de ani, presa romaneasca.

Dosarele sale de Securitate gasite, dupa 30 de ani, in arhivele CNSAS aduc si alte lamuriri. Inscris in retea in anii ‘70 fara sa o stie, N.C. Munteanu a primit misiunea de a da informatii despre colegii din TVR.

„Activitatea” sa de trei ani se rezuma insa la doua caraterizari pozitive si un comentariu „despre starea de spirit” din presa.

Atat file dintr-un dosar de retea confectionat, altele dintr-un stufos dosar de urmarire, cat si amintirile lui N.C. Munteanu despre Securitate urmeaza sa apara in cartea „Ultimii sapte ani de acasa”, la Editura „Curtea Veche”, intr-o editie ingrijita de scriitoarea si prietena sa apropiata Doina Jela.

EVZ publica de astazi, in premiera, informarea data de ziarist in anii ‘70 Securitatii despre realizatorul TV Tudor Vornicu, dar si detalii privind „racolarea”, anchetarea si apoi salvarea lui N.C. Munteanu: relatia homosexuala cu un diplomat strain.

CV

Neculai C. Munteanu

Nascut pe 9 noiembrie 1941 in comuna Pufesti, judetul Vrancea 1960-1965 - student la ASE din Bucuresti;

1965-1969 - colaborator la revistele „Contemporanul”, „Teatru”, „Cronica”, „Tomis”, „Romania literara”, la Radio si la Televiziune; 1969-1973 - redactor la Televiziunea Romana, mai intai la Sectia Teatru TV si apoi la Film TV; La inceputul anilor ‘70 se inscrie la Ziaristica la Academia „Stefan Gheorghiu”;

1973-1977 - redactor la revista „Cinema”; 1977 - este anchetat de Securitate in urma adeziunii la Miscarea „Goma”. Primeste pasaport si emigreaza in RFG.

1980-1994 - realizator al emisiunii „Actualitatea Romaneasca” la Europa Libera; Dupa 1989 - realizator radio si TV la posturi precum Europa Libera, Deutsche Welle, Pro TV, editorialist in presa scrisa romaneasca. In prezent traieste la München, este pensionar si colaboreaza la Europa Libera si la „Formula AS”.

In februarie, in emisiunea „Cainele meu, Securitatea”, Neculai C. Munteanu vorbea pentru prima oara deschis despre „Calin”. Era numele de cod cu care Munteanu aparea in reteaua securitatii din decembrie 1974 pana in februarie 1977.

Slabiciunile unui disident

Fusese astfel botezat, fara sa o stie, de ofiterul Costica Tanase, „un fel de var de-al doilea” si in acelasi timp „securistul Televiziunii”, intra formal „in retea” la capatul a trei ani de hartuire si de santaj.

Doua ii erau slabiciunile: o incercare ratata de a fugi din Praga la Viena, in 1970, si „cocoasa homosexualitatii”. Dosarul sau de retea insumeaza 22 de file. Cele mai multe - rapoarte, cu cateva note verbale.

„A semnalat unele aspecte negative de la locul sau de munca”, consemneaza, la un moment dat, varul Costel, fara alte precizari. Angajamentul, ca si vreun opis al notelor informative lipsesc.

Printre motivele racolarii, Tanase mentioneaza apropierea, in Televiziunea Romana, de oameni ca Dinu Sararu, Aristide Buhoiu, Dan Pita sau Tudor Vornicu.

„In acel moment insa, nu-i mai puteam fi de nici un folos pentru simplul motiv ca de trei luni de zile ma transferasem de la Televiziune la revista „Cinema””, povesteste N.C. Munteanu, in dialogul cu Doina Jela.

„Cred insa ca am fost facut informator la gramada, la un sfarsit de an cand nea Costica statea prost cu planul”, isi explica jurnalistul existenta dosarului de retea pe numele sau.

„Nota” despre Tudor Vornicu

Din teama de un proces de moravuri, „Calin” ii vorbeste ofiterului Tanase despre activitatea lui Sararu sau a lui Buhoiu, dar fara a scrie vreun rand.

Numele de cod apare insa pe o caracterizare facuta lui Tudor Vornicu. Pe inscrisul gasit in dosarul de urmarire („Vladut”) al realizatorului de televiziune mai apare un cuvant-cheie: „Nota”.

La 30 de ani dupa redactarea caracterizarii la superlativ a lui Tudor Vornicu, N.C. Munteanu nu si-ar retrage niciun cuvant din cele pe care le-a scris. Asigura insa ca „Nota” si „Calin” nu sunt puse de el pe hartie, ci adaugate ulterior de „varul Costel”.

Interviu

„Aveam o frica albastra de un proces de moravuri” Doina Jela: Cum vi s-a ales numele conspirativ, despre care capitanul Tanase Costica spune ca l-ati ales impreuna?Neculai C. Munteanu: Nu stiu de ce mi s-a ales numele conspirativ „Calin”, de acordul meu nici vorba nu poate fi, poate de la „Calin Nebunul”, dar nu cred, securistul Costel era doar organ si organele nu erau firi poetice, in schimb ma scotea pe mine din fire.

In referatul in care propunea recrutarea mea, nea Costica sustine ca singur mi-am ales acest nume, dar trebuie sa fie vorba despre o falsa memorie, ca sa nu zic ca minte.

Si nea Costica mai zice acolo ca as fi acceptat sa fiu „informator” considerand „aceasta activitate o datorie patriotica a fiecarui cetatean”. Iarasi falsa memorie sau minciuna.

Nici angajamentul nu exista, nici macar unul fals. Pentru simplul fapt ca niciodata n-am semnat un angajament si nici vreo nota informativa semnata „Calin” n-am dat.

„Aveam un schelet in dulap”

Dupa ce ati terminat de citit dosarul dv., am sa va intreb ce aveti sa va reprosati.Faptul ca n-am avut curajul sa-l trimit din prima la plimbare sau altundeva pe varul Costel, securistul.

Faptul ca atunci mi-a fost frica. Aveam un schelet in dulap, tentativa esuata de trecere ilegala a frontierei din Cehoslovacia in Austria. Acum stiu ca aveau si probe.

Aveau un martor care ma turnase, care isi semnase turnatoria si la nevoie ar fi depus probabil marturie (tatal sau adoptiv, Constantin Munteanu - n.r.), aveau si cartea postala prin care imi dadusem intalnire la Praga cu un prieten din Viena. Numai ca n-au stiut sa le puna cap la cap. 

„Am fost intrebat de Sararu, de Buhoiu”

Pe langa acest schelet, mai aveam si cocoasa invizibila a homosexualitatii. Varul Costel era la curent si cu ea si n-a pregetat sa ma santajeze.

Si eu aveam o frica albastra de un proces de moravuri. Stiam de la oameni patiti cat de umilitoare erau anchetele si ce se intampla in puscarii cu oameni ca mine. Nu aveam carura unui ins in stare sa se apere singur si nu voiam in ruptul capului sa ajung acolo.

Din aceasta cauza am fost nevoit sa stau de vorba cu el. Am avut cu el discutii aprige si i-am spus ca niciodata nu voi da vreo nota informativa in care sa torn oameni mai mult sau mai putin cunoscuti de mine.

Mi-a spus ca am prejudecati, ca Securitatea de azi nu mai este ce fusese altadata. A invocat datoria patriotica si pana la urma mi-a oferit si bani. Am refuzat banii, am refuzat sa semnez vreun angajament, lucru pe care i l-am spus din capul locului.

Dar am stat de vorba cu el. Si am vorbit si despre oameni din televiziune. M-am mirat cand am fost intrebat de oameni precum Dinu Sararu, Aristide Buhoiu sau Tudor Vornicu.

Cu primul lucrasem vreo sase luni si aveam o parere execrabila despre el. Pe al doilea il cunosteam vag, dar aveam o parere mizerabila despre activitatea lui profesionala. Si probabil despre ei am spus exact ce credeam. Dar nu pot raspunde despre ceea ce el a scris.

Cu Tudor Vornicu lucrurile erau mai complicate. In acest caz, am acceptat sa dau o caracterizare, dar am refuzat sa accept aspecte pe care chiar el mi le sugera.

De exemplu, Tudor Vornicu avea reputatia unui afemeiat care nu ierta nimic. Se poate, i-am spus insa cu cine se duce, unde si cand se duce nu ma ia si pe mine, asa ca nu stiu nimic.

Bine, atunci sa scriu ce stiu si ce cred eu despre el, sa-i dau o caracterizare. Am acceptat, a fost o greseala. I-am creat varului meu Costel, securistul, iluzia ca as putea sa-i dau si ce voia el. Am scris despre Tudor Vornicu numai la superlativ. Mi-a telefonat si mi-a spus ca nu era ce dorea. Altceva nu stiam.

„Pe Aurel Mihailopol l-am anuntat”

Am mai dat o astfel de caracterizare, tot la superlativ, despre colegul si prietenul meu Aurel Mihailopol, pe care l-am si anuntat, atunci cand trebuia sa plece in strainatate cu o expozitie foto.

Nici pe aceasta nu am semnat-o cu vreun nume de cod. Si in acest caz mi s-a reprosat ca nu este ce mi-a cerut. 

In fine, refuzand sa scriu despre oameni si sa-i torn, intr-o ultima incercare, varul Costel mi-a cerut sa scriu un material generic despre starea de spirit din presa.

Am facut-o cu placere si le-am spus tot ce credeam despre ultimele masuri luate in domeniu, reducerea drepturilor de autor, reducerea numarului de pagini ale ziarelor si revistelor si, in general, de ce este proasta si de necitit presa romaneasca. Nici acesta nu era semnat nici cu numele „Calin”, si nici altfel. Mi le asum si le-as semna si astazi.

OAMENI DE TELEVIZIUNE

Personajele unui dosar de retea

1. Aristide Buhoiu (1938-2006), realizator radio si TV, cunoscut mai ales pentru seria de documentare „Drumuri europene” (1976 - 1983). Dupa 1985, a plecat in SUA.

Potrivit unor informatii facute publice in 2006 de istoricul Marius Oprea, Buhoiu ar fi avut un dosar de securitate, pe care „in 1993 l-a primit cadou de la un ofiter”.

2. Dinu Sararu (n. 1932), scriitor devotat lui Ceausescu, fost director la Teatrul Mic, a condus, din 1969, Sectia Teatru TV a Televiziunii Romane. Dupa 1989 infiinteaza Fundatia „Niste Tarani” si devine director al Teatrului National Bucuresti, fiind sustinut de Ion Iliescu si Adrian Paunescu.

3. Tudor Vornicu (1926-1989), fost redactor-sef la Departamentul Programe al TVR si unul dintre cei mai respectati oameni de televiziune inainte de 1989, a colaborat cu Securitatea din 1956 pana in 1988.

"DESPRE VORNICU, NUMAI LA SUPERLATIV" Nota

Tudor Vornicu imi pare a fi unul din cei mai buni, din cei mai priceputi oameni din televiziune din multii care s-au perindat prin posturile de conducere mai mult sau mai putin importante ale acestei institutii.

(...) Cu o extraordinara putere de munca, e omul in stare sa stea in televiziune 24 de ore din 24, si asta zile, saptamani si luni in sir, lipsindu-se de bucuriile si grijile proprii, familiare, particulare.

Cunoaste la perfectie toate sectoarele televiziunii, de la cele tehnice la cele artistice si administrative si, in consecinta, e omul care stie cel mai bine ce si cat se poate cere de la fiecare.

(...) E intotdeauna bine informat, corect si la timp, intuieste din vreme orice cerinta care cade in sarcina sectorului pe care-l conduce sau in cadrul mai larg al televiziunii.  „Calin” Fragmente din informarea datata 4.04.1975