Accidentul submarinului Losharik din 1 iulie în largul Mării Berents, undeva între Rusia și Norvegia – locul exact nu e determinat – a stârnit cele mai aprige critici și cercetări ale media și ale serviciilor de informații.

La o săptămână după accident, detaliile care au apărut și suma speculațiilor situează întreaga tragedie, în care au murit cel puțin 14 militari de rang înalt, în spațiul operațiunilor acoperite cu cel mai înalt nivel de secret al Rusiei, dar și undeva între Kursk 2 – tragedia submarinului atomic cu 118 morți la bord din care 23 prin asfixiere pentru că nu s-a cerut asistența altor state din regiune – și Cernobîl 2, la marginea unei tragedii nucleare, prin reactorul nuclear care propulsează submarinul și care ar fi fost expus exploziei, deci unei tragedii de aeeași factură cu impact global.

După toate datele din presa rusă și internațională, dezastrul s-a petrecut la bordul submarinului ultrasecret de adâncimi mari Losharik, clasificat AS 12 sau AS 31 în formă nouă. Marea ciudățenie a acestui accident nu ține numai de secretul și întârzierile din comunicarea accidentului, cât de identitatea ascunsă a celor morți și calitatea lor. Faptul că la bord se aflau – și au murit – 7 căpitani de rangul întâi – adică e vorba despre comandanți de submarine cu propulsie nucleară ei înșiși – alături de un așa numit „expert civil” în construcția de arme, care ar fi fost salvat, precum și de alți înalți responsabili militari aflați în viață, arată natura extrem de secretă dar și foarte importantă a operațiunii.

Misiunea nu a fost revelată decât în termeni vagi de către Ministerul Apărării. E vorba despre cartografierea fundului Mării în zona Rusia-Norvegia. O misiune care ar fi una banală, dacă nu ar ascunde elemente mult mai importante de testare de arme – prezența civilului salvat în ultimul moment ca extrem de important – sau interferență pe operațiune extremă, demonstrată comandanților de submarine nucleare. Pierderea submarinului din această clasă – foarte important, special și din care există puține exemplare – împreună cu pierderea personalului calificat care a decedat, e un cost enorm pentru Armata rusă, în primul rând pentru serviciul de informații al Armatei, GRU, din care făcea parte misiunea și unitatea în cauză, specializată în culegerea de informații și nu în cea de cartografiere a fundului mării, care ar reveni totuși Marinei Militare ruse.

Cum doi dintre cei decedați sunt Eroi ai Federației Ruse înaintea accidentului și decorațiilor post-mortem făcute de Putin în acest caz, lucrurile arată foarte bizar și presupun preocupări majore ale vecinilor Rusiei, ale SUA și NATO deopotrivă. Dacă accidentul a avut loc la 1 iulie, s-a aflat despre el dintr-un comunicat al Ministerului rus al Apărării din 2 iulie, la aproape 48 de ore distanță, iar la 3 iulie purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, nu a vrut să comunice dacă era vorba despre un submarin cu propulsie nucleară, trimițându-i pe jurnaliști din nou la Ministerul Apărării.

Dar purtătorul de cuvânt al lui Putin a susținut că informații despre submarin nu vor fi date publicității pentru că acestea sunt clasificate – de la numele vasului, locul în care se afla și misiunea, secret de stat, necesar pentru a proteja țara și securitatea statului. Iar ministrul Apărării, Sergei Shoigu, a declarat că la bord se aflau specialiști militari unici, profesioniști cu înaltă calificare, realizând cercetări importante în hidrosfera Pământului.

Informațiile venite din surse militare și de intelligence via Debka File au calificat tipul de submarin și porecla sa, Losharik, ca și structura sa alcătuită din 7 bule din titan încastrate sub coca submarinului, care fac posibilă rezistența la scufundare la adâncimi mari. Și datele tehnice au apărut într-o formă relativă, dar ceea ce se știe este apartenența submarinului la unul din cele mai secrete departamente ale Ministerului rus al Apărării, câteodată el nefiind nici măcar listat în organigrama publică, permițând negarea credibilă.

De altfel, surse din fosta armată sovietică susțin că a existat o deschidere nemaiîntâlnită a părții ruse de această dată, în perioada sovietică nu s-ar fi întâlnit o asemenea comunicare, în care Ministrul Apărării să spună că e un submarin și o misiune cu grad de clasificare maxim, cu propulsie nucleară și că reactorul a fost protejat și izolat de foc, prin sacrificiul de sine al personalului militar de la bord. O operațiune top-secret a fost în cauză, iar acest fapt a făcut ca la Kremlin să fie convocată, pe 2 iunie, conducerea de vârf implicată, concomitent cu chemarea la Casa Albă a acelorași tipuri de responsabili militari și experți în securitate, într-o reuniune tot de urgență. Media susține că nu vom afla detaliile și nici legătura pentru că se pare că ambele părți, rusă și americană, vor să acopere și să țină secret ce s-a întâmplat în apele de adâncime.

Speculațiile merg de la testarea unei noi arme submarine ruse la operațiune acoperită împotriva unui obiect, senzor, armă sau prezență americană în apele profunde. Nu ar fi vorba despre cartografierea fundului marin, nici măcar despre demonstrarea faptului că Polul Nord sau arii întregi din Oceanul Arctic ar fi teritoriu rus, una dintre preocupările Moscovei în regiune, țintind petrol, gaze și resurse minerale bogate și unice care s-ar găsi la acea adâncime. Nici locația exactă a accidentului nu e cunoscută, nici cauza – explozie, atac, accident – și e puțin probabil să aflăm în anii viitori alte detalii relevante.

Accidentul ar fi avut loc la 1 iulie în jurul orei 8.30 în apele teritoriale ruse, potrivit Ministerului Apărării rus, în largul Apelor teritorile ruse și norvegiene, potrivit unor pescari martori oculari, cu posibilitatea ca să se fi desfășurat chiar în apele norvegiene – un comunicat al autorităților ruse vorbește despre cartografierea fundului în apele ruse și norvegiene. De altfel, Norvegia intervine și în momentul în care, la 2 iulie, agenția norvegiană antiradiații NRPA a fost notificată de către partea rusă despre explozia unui recipient cu gaz la bordul unui submarin, șeful agenției Per Strand anunțând că așteaptă precizări și elemente dacă e vorba despre existența la bord a unui reactor nuclear pe submarin. De aici au apărut și speculațiile mediatice privind un posibil Cernobîl 2 care ar fi fost evitat, așa cum – deși a negat mesajele oficiale către agenția norvegiană de profil – surse militare au insistat la ceremonia de comemorare pe faptul că militarii ruși șiau riscat și sacrificat propria viață pentru a preveni un dezastru global.

 

Te-ar putea interesa și: