Ceea ce se petrece in Romania acum dovedeste ca exista un ingrijorator divort intre fortele prooccidentale si democratice, pe de o parte, si o nesfanta alianta de partide legate de practicile si mentalitatile tributare trecutului comunist.

Naufragiul Aliantei Dreptate si Adevar s-a datorat, in mare masura, refuzului conducerii PNL de a sustine masurile logice care decurgeau din chiar programul pe baza caruia presedintele Traian Basescu a castigat alegerile din 2004 si gratie caruia, in mare masura, Romania a intrat in Uniunea Europeana.

Cu alte cuvinte, nu este vorba despre orgolii personale, ci despre conflictul dintre viziuni si practici politice ce s-au dovedit incompatibile. Tensiunile dintre PD si PNL, ca sa nu mai vorbesc de continua tracasare si ponegrire a Monicai Macovei, au fost expresia unor atitudini diametral opuse privind constructia unui veritabil stat de drept in care nimeni, nici macar magnatii mass-media si ai marilor corporatii, sa nu-si faca de cap cu impunitate. Intr-un stat de drept nu exista persoana mai presus de lege.

Este cazul, uneori, sa repetam anumite lucruri ce tin de acel registru pe care ganditoarea politica Hannah Arendt le numea „micile adevaruri factuale”.

Romania are nevoie de un sistem politic stabil, cu partide apte sa propuna si sa mentina comportamente previzibile. Salturile mortale, joaca de-a declaratiile solemne, boicotarea actiunilor de reforma a justitiei, amanarea sine die a atat de necesarelor alegeri anticipate au creat in randul unei mari parti a populatiei o stare de neliniste si debusolare.

Tocmai de aceea, stilul politic transant si transparent al presedintelui Basescu mi se pare cat se poate de adecvat acestui moment crucial. A castiga batalia referendumului nu inseamna insa si castigarea razboiului. Mizele sunt mult mai mari si poarta asupra viitorului tarii ca parte credibila si respectata a UE.

 Nu avem voie sa uitam care sunt de fapt obiectivele principale: reforma profunda, democratizarea reala, eliminarea umbrelor si a  vestigiilor trecutului comunist care continua sa infesteze spatiul public. Rolul intelectualilor critici in acest sens este esential, asa cum s-a vazut din reactiile isterice impotriva „Apelului” si a initiatorilor sai.

Pentru atingerea amintitelor obiective, recuperarea redutei prezidentiale este insuficienta. Trebuie sa fim lucizi si sa intelegem ca o democratie functionala depinde de existenta unui sistem de partide capabile sa practice cu onestitate jocul democratic.

Exact aceasta pare sa fie problema acum in Romania, unde a iesit la suprafata, mai ales in ultimul an, existenta unui paienjenis sordid de complicitati si manopere avand un unic scop: perpetuarea vechilor aranjamente de sorginte iliesciana, protectia acordata oligarhilor corupti, calomnierea sistematica a exponentilor societatii civile, precum si respingerea unei discutii responsabile si curajoase privind trecutul comunist.

Pentru ca succesul la referendum sa aiba consecintele dorite de partizanii democratiei este nevoie, mai departe, de victoria fortelor care sustin pozitia presedintelui Basescu la alegerile europene, la cele parlamentare, la cele locale, precum si existenta unui guvern puternic, cu baza politica solida.

Este necesara asadar restructurarea radicala a sistemului politic astfel incat fortele agresiv-populiste sa fie marginalizate, permitand constituirea unui nou binom politic. La stanga, in jurul PSD se vor strange cei care vor perpetuarea a ceea ce Traian Basescu a numit pe buna dreptate „sistemul ticalosit”.

La ceea ce eu vad drept centru-dreapta, prin regandirea relatiei PD-PLD, mi se pare indispensabila constituirea unei forte politice unitare si bine coordonate. De ani de zile s-a vorbit despre necesitatea unificarii intre democrati si liberali. Ideea subjacenta Aliantei D.A. a fost tocmai nevoia de a accelera acest proces.

Faptul ca o factiune (petro)liberala a sabotat cat a putut aceasta unificare spune mult despre cinismul unor politicieni pentru care principiile sunt moneda calpa. Ma mira insa ca unii dintre consilierii lor, cunoscuti pentru vederile lor consecvent antipesediste, nu se crucesc acum aflandu-se practic angajati in tragicomedia, or mai bine zis in farsa unui guvern subordonat de facto lui Iliescu, Hrebenciuc si Geoana.

Partidul prezidential la care ma gandesc ar fi forta care va crea un val menit sa regenereze sistemul politic romanesc. Prin unificarea dintre PD si PLD, deci liberalii veritabili, va aparea o entitate politica noua, capabila sa materializeze sperantele reformiste ale tarii. Presedintele va putea astfel sa actioneze in tandem cu o forta unitara in alegerile pentru Parlamentul European, precum si in viitoarele alegeri interne.

Doar in acest mod se poate evita repetarea patologiilor care au ruinat aliantele de tipul CDR si D.A.. In absenta unui partid politic nou, care sa uneasca toate tendintele reformatoare, mi-e teama ca nu se va putea evita scenariul unui presedinte izolat si al unei drepte scindate