Campania de vaccinare pare că a devenit una dintre principalele articulații în funcție de care se ordonează și se mișcă lumea. Nu aș fi avut inițiativa de a scrie acest text dacă nu aș fi observat felul în care o imprudență atrage după sine alta și tot așa, până ia forma unui bulgăre de zăpadă care derulează scenele pe repede înainte, fără a mai putea controla ceea ce se întâmplă. Suntem martori la o propagandă politică ce ni se prezintă zilnic, în multe și nebănuite forme, menite să ni se strecoare în minte, dar și în suflet.
Vaccinarea - cu precădere în rândul tinerilor la care se face apel să se imunizeze, în contextul în care mobilitatea acestora contribuie la răspândirea virusului și transmiterea sa persoanelor vulnerabile - este de o ambiguitate de nerezolvat. Parcă am devenit niște spectatori aplaudând teatrul acțiunii sistematice a unor persoane din spectrul politic, care încearcă pe toate căile să își propage ideologiile.
Am rămas dezamăgită (poate e prea mult spus) la vederea politicienilor care încearcă din răsputeri să își asigure un canal optim de aprovizionare. Totul este să-și aleagă bine ținta. Ce înseamnă vaccinul pentru tine? „Frică”, spun unii. „Bănuială”, se exprimă alții, la început timid, apoi din ce în ce mai hotărât. „Șmecheria atotputernică”, se mai aude un răspuns, răzbătând atmosfera tensionată a României.
Mărturisesc că am fost foarte rezervată în privința acestui tip de afirmații, iar suspiciunile mi-au crescut pe măsură ce anumite persoane au început să fie propagate în spațiul public. După o analiză amănunțită, se poate observa că, explorând cu tact mentalul unor tineri fără discernământ asupra vieții, în general, și asupra politicii, care nu știu în ce măsură pot fi învinuiți, în plan secund se află propaganda. Astfel, opiniile ajung să fie prezentate drept adevăruri, fără niciun suport științific.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cu siguranță guvernarea a greșit, de multe ori, în ceea ce privește informarea și promovarea vaccinării. Fluviul credulității are un afluent important: disperarea. Când oamenii sunt deznădăjduiți, ajutorul ia forma oricărui lucru, fie el și o întâmplare, în timp ce buna informare e mult mai slabă decât indigența. De nicăieri, apare un fulger de speranță, iar laudele nu se mai opresc: „Acest om excelent nu judecă partinic și nici politically corect. Este modelul moralității pierdute, a valorilor căutate, a tinerilor fără repere. Este Sângele Albastru al Neamului!”. Apoi, revine pesimismul și sentimentul derivei distruge tot ce e plăpând. La final, descoperi cu stupoare că a fost vorba despre o manipulare și valul de injurii la adresa celor vinovați e de nestăpânit.
Deficitul de substanță este atât de însemnat încât jonglăm între indicii ale sectei misterioase în fruntea căreia se află Bill Gates și beneficiile vaccinării. Cu alte cuvinte, între libertate și știință, aceste două autorități la a căror apropiere iau naștere fenomene stranii. Într-o societate dominată de banalitate, devine limpede că nu este în reflexul dorinței noastre să respingem iluziile.
Diplomatul și filosoful italian Niccolo Machiavelli notează, în opera sa capitală „Principele”: „Intenția mea fiind aceea de a scrie lucruri folositoare pentru cei care le înțeleg, mi s-a părut că este mai potrivit să urmăresc adevărul concret al faptelor decât simpla închipuire. Căci sunt mulți aceia care și-au imaginat republici și principate pe care nimeni nu le-a văzut vreodată și nimeni nu le-a cunoscut ca existând în realitate. Într-adevăr, deosebirea este atât de mare între felul în care oamenii trăiesc și felul în care ei ar trebui să trăiască, încât acela care lasă la o parte ceea ce este pentru ceea ce ar trebui să fie mai curând află cum ajung oamenii la pieire decât cum pot să izbutească”.
Două săbii se duelează pentru aceeași teacă. Suntem frământați de întrebări inepuizabile. Îmi pun, însă, întrebarea dacă mai avem simțul vieții și cum percepem propria trăire pe acest pământ - mai ales în momentul declașării unor reacții inedite în spațiul public. „Luptăm pentru libertate!”, stăruie cu îndârjire unii. Oare nu s-au născut mari conflicte, de-a lungul istoriei, din cauza faptului că am perceput greșit libertatea? Oare nu interpretăm eronat, la un moment dat, acest concept, ajungând astfel la un fel de sclavie dominată de înșelăciune? Pentru a fi liberi, nu ar trebui să creăm condițiile potrivite? Avem datoria morală, în calitate de oameni, să ne gândim și la cel de lângă noi și să renunțăm la individualismul excesiv, care a pus stăpânire pe societate.
Consider că dificultățile sunt reale, însă trebuie să privim și la complexitatea întregului tablou. Răspândirea convingerii că suntem toți la fel de specializați într-un domeniu - unul dintre efectele rețelelor de socializare - nu conduce la un mai mare respect pentru cunoaștere. În anul 1930, filosoful spaniol Jose Ortega y Gasset deplângea revolta maselor și aroganța intelectuală nefondată care o caracteriza. „Astfel, se constată triumful progresiv al pseudointelectualilor necalificați, incalificabili și descalificați chiar de propria textură a spiritului lor. (...) Cititorul mediu, dacă citește, nu o face cu scopul de a învăța ceva, ci dimpotrivă, pentru a constata dacă textul coincide cu locurile comune de care îi este plină mintea”.
Recomandările noastre
