Motivul? Faptul că deja mai toți adjuncții săi au fost deja eliminați, luptătorii nu mai pot rezista, au pierdut aproape deplin Mosul, capitala lor irakiană, și se pregătesc să piardă la Raqqa, capitala lor siriană.

Veștile bune: A scăzut cu 90% drumurile jihadiștilor din Europa către spațiul de operațiuni din Siria și Irak al Stat Islamic, iar restul de 10% sunt mai degrabă spre alte destinații, Yemen, Magreb, Mali, Sahara Occidentală. Să ne bucurăm? Vești bune?

Vești proaste: La Londra, la un an de la atacurile de la Bruxelles, am înregistrat un atentat sângeros cu un autor, cel mai probabil lone wolf – lup singuratec, chiar dacă ar putea să mai aibă și complici. În mijlocul capitalei britanice, pe podul Westminster, lângă Clădirea Parlamentului Britanic, în apropiere de Big Ben și nu departe de Foreign and Commonwealth Office – Ministerul Afacerilor Externe britanic, și de Ministerul Apărării, am avut un atac sângeros cu 4 morți și 20 de răniți. Așa arăta bilanțul la ora scrierii editorialului. Și cu o româncă rănită, în stare gravă.

Vești proaste: deși e încă necunoscută originea și cetățenia atacatorului, avem de a face cu un atac terorist la adresa cetățenilor civili pașnici aflați în Londra, cu o panoplie internațională de victime, prin lansarea unei mașini în mulțime, în două reprize, și ulterior prin înjunghierea unui polițist în curtea Palatului Parlamentului. Atacatorul a fost ucis. Pare a fi un cetățean de origine asiatică. Alte detalii încă nu erau date publicității.

Veștile proaste: opțiunile atacului erau prima, un terorist extern, cetățean al statelor din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord vizate de terorism, dacă nu cumva de prin Asia de Sud islamică, Indonezia/Malaezia, inamicul extern, care a venit la Londra special pentru a lovi. Slabe șanse, probabilitate redusă, ultimele atacuri au avut la bază, în majoritate, ca autori doar resortisanți locali, eventual cu imigranți recrutați pe parcurs, dar tot în Europa (de exemplu, la Saint Denis – Bataclan au fost doi refugiați recrutați în față la Gara Keleti din Budapesta).

A doua variantă, e vorba despre un localnic, un cetățean britanic, inamicul din cetate. Un neintegrat, un furios, radicalizat în fața computerului și convins să treacă la acțiune, cu riscul de a-și pierde viața. Un neacceptat, cu probleme identitare grave, britanic de origine sau dintr-o mai veche imigrație, precum imigrantul de a treia generație din colonii, educator, complet integrat în comunitatea din suburbii unde locuia, care într-o dimineață și-a luat rucsacul și s-a aruncat în aer în autobuzul etajat, tot la Londra, acum 14 ani. Probabilitatea e cea mai mare pe o asemenea variantă.

A treia variantă, e vorba despre un cetățean britanic, care a fost în teatrele de operațiuni din Irak și Siria, care a revenit radicalizat, convertit la jihad, îndoctrinat și, eventual, și pregătit în luptă. A revenit acasă, cu gândul să dea o lovitură mai departe fraților, rudelor apropiate, colegilor de școală, pentru o nedreptate sau o pretinsă vină a societății care nu l-a dorit. E o posibilitate dar un luptător în spațiul jihadist ar fi ales altă soartă și o altă modalitate de atac, care ar fi implicat arme, explozibili militari sau improvizați, sacrificarea sa ca martir, și nu o abordare lașă cu mașina și cuțitul, fapt ce dovedește improvizație, lipsa de mijloace și lipsa de pregătire, deci amatorism al unui convertit la jihad pe rețele sociale, cel mai probabil.

Al Baghdadi nu va mai supraviețui mult. Teatrul de operațiuni din Siria și Irak se va restrânge și va dispărea în ceea ce privește Daesh/ Stat Islamic, nu însă și războiul civil al lui Bashar al Assad cu opoziția siriană. Să ne bucurăm? Luptătorii străini revin acasă, gata condiționați, gata pregătiți, capabili să facă o bombă din nimic, gata să ucidă. Și sunt câteva zeci de mii. Unii poate vor migra în alte spații de conflict, dar majoritatea vor veni acasă. Urmează o presiune majoră asupra autorităților statelor europene cele mai mari furnizoare de luptători jihadiști ale Europei. De data aceasta indiciile le avem, nu ca la recentul atentat de la Londra, greu dacă nu imposibil de prevenit. Dar vom reuși, de această dată, să prevenim și să ne apărăm de terorismul concetățeanului nostru vecin de palier?