Bogdan Jelea, istoric și analist politic. sursa: EVZ
Din cuprinsul articolului
Situația raportului preliminar al unei comisii a Camerei Reprezentanților din SUA a suscitat deja multe reacții: georgiștii spun că e o confirmare a abuzului conspiraționist, „forțele binelui” spun că e doar părerea unor funcționari, cei mai echilibrați spun că România a picat la mijloc într-un război comercial SUA-UE privind reglementarea rețelelor online pe Bătrânul Continent. Totuși, sine ira et studio, cazul ar trebui analizat „istoricește” de la izvoare și până azi, ca să putem înțelege unde ne aflăm.
Anularea alegerilor din 2024
Momentul a fost dur, dureros și periculos, iar explicațiile pot fi doar două. Fie pericolul a fost atât de mare, constatat la nivelul analizelor de intelligence, încât a trebuit forțată legea, ca în orice moment de inflexiune a istoriei, când decidenții unui stat sunt obligați să ia măsuri excepționale, fie „necunoscuta Georgescu” ar fi fost o surpriză pe care „establishmentul” (ca să cităm din document) nu și-o putea îngădui.
Personal, am scris de multe ori că am rezerve față de utilizarea directă și controlată de către Rusia a candidatului interzis, însă fără să am dubii asupra susținerii acestuia, prin mijloace digitale, de către vecinul răsăritean. Pentru că, în fond, orice destabilizare în spațiul NATO servește Kremlinului.
Tăcerea președintelui Dan privind explicarea deciziei CCR
Știu că sună ciudat, neverosimil sau chiar comic să menționăm titulatura actuală a fostului primar general, însă până la urmă, asta e democrația, iar 6,2 milioane de voturi nu pot fi ignorate. Încă din campania electorală a anului trecut, Nicușor Dan ne-a spus, ne-a promis, ne-a asigurat că printre prioritățile mandatului său se va afla și clarificarea motivelor pentru invalidarea turului 1, din noiembrie 2024.
A avansat diferite termene, întâi toamna lui 2025, apoi final de an, apoi final de ianuarie. Suntem deja în februarie și cel mai votat român nu s-a sinchisit să explice de ce a fost necesar sacrificiul instituțional și constituțional, care a fragilizat încă o dată încrederea populației în stat, în alegeri libere și în guvernământul democrației reprezentative.
Ce spune raportul Comisiei Camerei Reprezentanților
Pe scurt, că UE vrea să cenzureze libertatea de exprimare pe rețelele de socializare virtuală, iar printre argumente se menționează, de multe ori, exemplul României. Acum, detractorii raportului spun că e întocmit de membrii ai staff-ului, adică de funcționari parlamentari, deci e irelevant.
Totuși, se aștepta cineva ca deputații americani să scrie personal la respectiva lucrare? Logic și evident că niște angajați ai instituției au primit sarcina realizării unei analize. Sigur că documentul are un ton contondent și adesea părtinitor, fiind circumscris mizelor politice și ideologice ale comanditarilor.
Însă politica e întotdeauna despre interese, nu despre morală.
Postarea lui Nicușor Dan
Lunga reacție de la Cotroceni, venită - cum altfel? - pe facebook, a ratat o bună șansă a președintelui de a rămâne filosof. Deși ea surprinde corect pretextul general al raportului, este neobișnuit, măcar ca uzanță diplomatică și de comunicare, ca de la cel mai înalt pupitru al unui stat, să se reacționeze față de un document preliminar al unei comisii parlamentare, fie ea și din SUA, partener strategic al României.
În plus, „ieșirea online” vulnerabilizează suplimentar credibilitatea unui Nicușor Dan, care pe lângă piruetele și pantomima de la diverse ceremonii oficiale, nu a transmis poporului suveran informațiile promise.
„Democrația puternică” de tip hibrid
Un alt aspect de luat în seamă în postarea prezidențială este slăvirea performanțelor democratice ale țării de către „salvatorul” universal (întâi al Bucureștiului, apoi al României).
Așa de bine ne-a „salvat” Nicușor Dan, și continuă să o facă, alături de tinerii frumoși și liberi, ori de instanțele moral-intelectuale, încât avem, conform prestigiosului institut afiliat publicației The Economist, același statut cu Ucraina, Turcia sau Georgia (ca să pomenim doar țări din regiune). Adică „democrație hibridă”.
România, din nou „între scaune”
Totuși, dincolo de faptul că elemente din documentul în cauză sunt discutabile raportat la confirmările TikTok vizând influențarea alegerilor, deși materialul invocă inclusiv informații transmise la vremea respectivă de ANAF, care arăta că fonduri de campanie ale PNL ar fi fost direcționate spre susținerea online a lui Călin Georgescu, marea provocare pentru țară este absența oricărei direcții de politică externă. Și nu mă refer aici la „alegerea unei tabere”, în disputele economice sau doctrinare dintre SUA și UE, ci doar articularea unor teme, a unor dosare, a unor poziții.
Suntem suspendați în timp și spațiu, lipsiți de viziunea vreunei mize asumate. Și nu știu dacă ne mai putem baza pe valabilitatea aserțiunii lui Carp, de acum secol: „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de oameni de stat”.
Dacă ai date sau
informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
