De când fiecare dintre noi are acces la un computer şi printr-un simplu clic poţi afla orice şi poţi, în câteva zeci de secunde să fii în oricare parte a globului, au apărut şi escrocii electronici.

Țeapa electronică. Milionarul Donca, un fel de Fraţii Tate, filiala Tâmpa. Ţeparii de tip nou, care nu mai sunt deloc precum cei clasici: cu ţinută impecabilă şi comportament distins, care te convingeau că sunt nişte intelectuali fini, care se află însă la ananghie şi care te convingeau să-i ajuţi, sau dărăpănaţii sprijiniţi în cârje care stârneau mila pentru că i-a lovit soarta, deşi în realitate au două mâini şi două picioare, dar pe care ştiu să şi le camufleze mai ceva decât la un film despre Curtea Miracolelor. Toate acestea sunt deja istorie.

Nici terenul de vânătoare nu mai este acelaşi. De la muzee, cârciumi sau cimitire, în funcţie de ce rol juca escrocul, s-a trecut la mediul online. Escrocii s-au adaptat. Nu mai trebuie să se deghizeze. Datorită fotoşopării, pot arăta cum vor. Sau, mai exact, cum vrea viitoarea victimă.

Deşi tehnologia este de ultimă oră, ţepele electronice nu sunt tocmai noi. Prima generaţie de escroci smart aveau două metode eficiente. Prima, ofiţerul american, chipeş şi solid, care prin Libia, Siria sau Afganistan se lupta cu teroriştii. I-a văzut doamnei, de regulă trecută de prima tinereţe, fotografia pe facebook şi s-a îndrăgostit pe loc de ea. Băieţii din unitate, când au văzut fotografia, au izbucnit în urale.

A trebuit să le şi dea câte un rând de bere, iar ei au promis că buchetul miresei va fi adus de luptători care coboară în rapel dintr-un Tomahawk, iar două F-16 vor desena inimi pe cer. Până atunci însă, are o mică problemă. I s-au blocat conturile în America şi nu poate pleca din unitate să rezolve problema, pentru că rămân teroriştii neluptaţi. Aşa că o roagă pe aleasa inimii să-i trimită nişte bani. Incredibil, dar numai în România sunt zeci de mii de victime, ţepuite cu această poveste de doi bani. Care au produs însă escrocilor sute de mii de euro. Din păcate, unele dintre victime nu au rămas doar cu conturile goale. Şi-au pus capăt zilelor, când şi-au dat seama că au fost escrocate.

Ţeapa electronică. Milionarul Donca, un fel de Fraţii Tate, filiala Tâmpa

Cât despre povestea şi mai tâpă, cu funcţionarul de la o bancă turcească, fericit că te-a întâlnit pe fb, pentru că un client al lui, cu acelaşi nume cu al tău, avea un depozit mare la banca la care lucrează el. Ştie pentru că era chiar ofiţerul de cont. Din păcate, vestea rea este că ruda bogată ţi-a murit. Dar cea bună este că nu are moştenitori, iar bagabonţii de şefi ai băncii, dacă află de asta, vor împărţi ei banii din cont. Care nu sunt deloc puţini. Câteva milioane. Aşa că mai bine îi revendici tu şi-i faci juma-juma cu lucrătorul de la bancă. Numai că pentru asta trebuie să-i trimiţi nişte bani, să facă unele demersuri, ca să fii recunoscut ca moştenitor. Incredibil, dar şi această metodă a făcut zeci de mii de victime, iar pagubele se ridică tot la sute de mii de euro.

De câţiva ani însă, metodele de ţepuire electronică s-au rafinat. Escrocii s-au stilat. Nu mai cer, cu poveşti idioate, bani de la naivi. De altfel, ţintele lor nici nu mai sunt naivii, pentru că, în general, aceştia nu au prea mulţi bani. Ci oamenii înstăriţi. De regulă, cei care nu prea pot să-şi justifice averea şi care sunt convinşi/prostiţi nu numai că şi-o ascund de ochii Fiscului, dar că şi-o şi înmulţesc. Aşa a apărut povestea cu moneda virtuală. Dai un ban şi-ţi iei monede virtuale, numite în fel şi chip (cea mai cunoscută este bitcoin), care se ţin, virtuale fiind ele, desigur, într-un altfel de portofel. Unul virtual, la care nu ai acces decât tu. Pui monedele virtuale acolo şi când ai chef, scoţi câteva, care valorează, când le scoţi, mult mai mult decât atunci când le-ai cumpărat.

La noi în ţară, primul astfel de escroc a fost Alex Bodi. Un fante de localurile de fiţe din Herăstrău. Spunea o poveste pe care mulţi au crezut-o. Că este acţionar la o bancă din străinătate, care vinde bitcoin şi care are în Madagascar o mină uriaşă de aur, ca să acopere valoarea monedelor virtuale. Practic, cumpărai nişte bitcoin şi, când voiai, îi scoteai şi te umpleai de aur, fără să dai socoteală nimănui.

Au urmat fraţii Tate. Desigur, la un alt nivel decât Alex Bodi. În liga mare, în liga internaţională. Au fost arestaţi la un moment dat, deşi comvimgerea mea este că nici procurorii habar nu aveau de ce i-au arestat. Nu cred că arestarea lor să fi avut legătură cu o afacere de câteva miliarde de dolari, de peste Ocean, în urma căreia câţiva miliardari vânzători de bitcoin au fost şi ei, arestaţi. Oricum, ciudată prezenţa la arest, alături de consulul Regatului Unit, care voia să vadă condiţiile de detenţie, şi a ataşatului cu probleme economice al Ambasadei Regatului Unit, care voia să se asigure de habar nu avem nici până astăzi de ce anume.

Deşi joacă în ligi diferite, fraţii Tate şi Alex Bodi au ceva în comun. Epatează. Îşi etalează ostentativ bogăţia. Apar pe reţelele de socializare fotografiaţi în locuri exotice, în hoteluri scumpe, sau la volanul unor bolizi de milioane de euro. Este modalitatea nouă de a-şi prosti viitoarele victime.

Zilele trecute a mai apărut lângă ei un escoc electronic, de astă dată în varianta Tâmpa. Milionarul Călin Donca din Braşov, care a prostiti şi el nişte proşti, prin aceeaşi metodă, adică etalarea ostentativă a bogăţiei şi luxului în care trăieşte, convingându-i să cumpere o monedă virtuală inventată de el. Incredibil, dar a dat o gaură de peste 700.000 de euro. Asta numai la prima evaluare, pentru că valoarea reală a pagubei nu se va şti niciodată. Pentru că mulţi ţepuiţi nu vor reclama, de teamă să nu fie întrebaţi de unde au banii. Şi vor rămâne doar cu portofelul virtual şi parola numai de ei ştiută.

Plin de viruşi în mediul ăsta online. Şi mulţi naivi care apasă aiurea pe mouse.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.