Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
„Nu mă întelege greşit, nu te urăsc. Doar că uneori mă sufoci şi nu mai suport să-ţi stau în preajmă... Mi-eşti drag, c-ai fost al meu din clipa-n care mam născut, dar, îţi spun, câteodată eşti de-a dreptul hidos. Eşti plin de riduri şi cicatrice, un monstru trist şi calm, şi obosit. Eşti gri şi ploios şi-n palme ai băltoace pline de noroi în care mi se scufund- amintirile. Eşti ars pe-alocuri, gol cu desăvârşire, fierbinte şi făr-de umbre sub ochi-ţi întunecaţi. Gâtul ţi-e mereu plin de vânătăi, iar mâinile - de zgârieturi, din continua-ţi luptă cu timpul. De ce îi laşi, de ce îi laşi pe toţi să te doboare?“. Scrie Kyralyna.
Personajul Kyralynei nu este vreun iubit necredincios, nici măcar concretizarea vreunei răzbunări pe o foaie de hârtie. Kyralyna i-a făcut o declaraţie de dragoste amară oraşului în care trăieşte, Bucureşti. Ca ea, şi alţi bucureşteni, getbeget sau venetici, au dat o mână de ajutor proiectului „Povestind Bucureştiul - Tatuează Bucureştiul cu povestirile tale“. Scriu adevărul gol-goluţ despre Capitală.
Încă din toamna anului trecut, când a fost realizat site-ul http://povestind-bucurestiul.org şi a fost pus pe picioare proiectul cu acelaşi nume, mici istorioare, poze şi filmuleţe au vorbit despre Capitala unde-şi duc viaţa aproape trei milioane de suflete. 12 persoane dintre cele care au postat pe site „experienţa lor cu Bucureştiul“ vor fi selectate de un juriu de specialişti şi vor lua parte la mai multe workshopuri de specialitate.
Lucrările lor vor face obiectul unei expoziţii, în luna mai a acestui an. Dâmboviţa cea curată Cum sunt „vecinii de trafic“, cum ar trebui să arate „o dimineaţă perfectă în Bucureşti“ şi ce s-ar întâmpla „dacă băncile ar spune poveşti“, „monoloagele taximetristului“, Gara de Nord, tramvaiul 41, Universitatea, mai mult gri decât colorată, Bucureştiul le-a dat destulă inspiraţie scriitorilor de ocazie. Un fişier audio cu povestirile unei doamne născute în Capitală, în 1928, aminteşte despre o Dâmboviţă curată, despre pictorii care colorau zeci de pânze, dând Capitalei adevărata faţă de „Mic Paris“.
Filmuleţele postate pe site, doar cinci la număr, au surprins tăcerea oraşului în plină iarnă, ziua de odihnă a unui câine la umbră într-o zi toridă, povestea unui drogat din Dristor. Aşadar, dacă i-aţi plictisit pe prieteni vorbind despre oraşul grăbit în care locuiţi, puteţi să-i spuneţi ce aveţi pe suflet „povestindu-l“ pe site. CONTINUARE
Urmează Brăila, Focşani, România „Vinovaţii“ pentru acest proiect on-line sunt Eliza Donescu, Anca Tudoricu şi Lucian Branea, de la Asociaţia Epsilon III. Şi-au planificat să continue proiectul bucureştean şi cu „Povestind Brăila“, apoi „Povestind Focşani“, „Povestind Piatra- Neamţ“ şi, ca să încununeze munca tuturor, „Povestind România“. Anca este de lângă Vălenii de Munte, are cinci ani de Bu cureşti şi crede că deja a prins „microbul“ oraşului mare. „Capitala e ca un purgatoriu: în funcţie de ce se întâmplă zilnic oscilezi între Rai şi iad. Rămâne totuşi un simbol al libertăţii şi al oportunităţilor. Apoi prinzi gustul agitaţiei şi te rupi de realitatea pe care o ştiai până atunci şi, când te întorci în locurile natale, nu te mai simţi în largul tău“, spune dintr-o suflare Anca. Singura bucureşteancă adevărată dintre cei trei e Eliza, care se mâhneşte ori de câte ori locuitorii Capitalei îi scot în evidenţă doar părţile urâte. „Eu sunt foarte legată. Merg la bunica mea şi îmi povesteşte despre anumite locuri, pe care le descopăr apoi şi eu. Mă supăr pe cei care văd doar răul oraşului“, spune Eliza.
Recomandările noastre
