Monden
Tatăl lui Serghei Mizil, un nume controversat al comunismului. Cine a fost Paul Niculescu-Mizil
Serghei Mizil. Sursă foto: Facebook
Din cuprinsul articolului
Fiul fostului demnitar comunist Paul Niculescu-Mizil, Serghei Mizil, a devenit o figură notorie în spațiul public prin declarațiile sale directe și aparițiile excentrice din mediul online și televiziune. Provenind dintr-o familie influentă în perioada comunistă, acesta și-a construit propria notorietate printr-un stil nonconformist și prin modul deschis în care vorbește despre trecutul său și despre realitățile politice și sociale din România.
Tatăl lui Serghei Mizil a ocupat funcții importante în comunism
Familia Mizil a avut o influență puternică asupra vieții politice din România, mai ales în perioada comunistă, prin figura lui Paul Niculescu-Mizil, considerat unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Nicolae Ceaușescu.
De-a lungul carierei sale, acesta a deținut poziții-cheie în guvern, inclusiv portofoliile Educației și Finanțelor, contribuind la definirea politicilor economice și ideologice ale regimului.
Paul Niculescu-Mizil. Sursă foto: Captură video Youtube
A avut șase copii, din care trei adoptați
Paul Niculescu-Mizil a fost una dintre figurile influente ale Partidului Comunist Român, cu o carieră politică ce a traversat mai multe etape ale regimului comunist. Provenind dintr-o familie implicată în mișcarea socialistă, a deținut funcții importante, printre care ministru al Educației și ministru al Finanțelor, fiind considerat un apropiat al cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Pe lângă activitatea sa politică, a fost cunoscut și pentru pozițiile sale ideologice ferme și pentru loialitatea față de partid, chiar și în perioadele tensionate ale ultimilor ani de dictatură, potrivit publicației moldova.europalibera.org.
În plan personal, viața lui Paul Niculescu-Mizil a fost la fel de complexă. Tată a șase copii, dintre care trei adoptați, el și soția sa, Lidia, au oferit familiei un stil de viață privilegiat, specific elitei politice a acelor vremuri. Serghei Mizil, fiul său cel mai cunoscut publicului de astăzi, a rememorat în mai multe interviuri luxul și libertatea relativă de care se bucura copilul unui demnitar comunist, vorbind despre vile, mașini speciale și acces la produse rare, simboluri ale unei lumi închise, dar pline de privilegii.
„Aveam vilă la Snagov, aveam o Dacie mai specială cu număr mic și nu se luau milițienii de mine. Astea erau avantajele mele, mâncam de la o casă de comenzi mai specială, unde găseai whisky de multe feluri, țigări mai bune. Astea se datorau funcțiilor părinților. Aveam un magazin, la început, pe strada Varșovia, unde ăia din Biroul Politic puteau să comande orice, și Rolex și Merțane. În ultimii ani se duseseră și o parte din avantajele astea, Ceaușescu voia să facă economii', povestea Serghei Mizil despre copilăria lui într-un interviu.
Tatăl lui Serghei Mizil a făcut închisoare și a fost grațiat de Ion Iliescu
Cariera politică a lui Paul Niculescu-Mizil a început în anii de consolidare a regimului comunist, odată cu intrarea sa în Partidul Comunist Român, în 1945. A urcat rapid în ierarhie, devenind o figură-cheie în formarea și educarea cadrelor de partid, mai întâi ca prorector, apoi rector al Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu”. În paralel, a fost director adjunct al Institutului de Istorie al PMR, contribuind activ la modelarea ideologică a generațiilor care urmau să ocupe poziții de putere.
În anii ’60, Niculescu-Mizil s-a aflat printre principalii strategi ai regimului, fiind unul dintre arhitecții cultului personalității lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tot el a participat la redactarea Declarației din aprilie 1964, document esențial prin care România și-a afirmat o oarecare independență față de Uniunea Sovietică. După moartea lui Gheorghiu-Dej, influența sa a crescut, fiind numit secretar al Comitetului Central și ulterior membru al Comitetului Politic Executiv, poziție pe care a deținut-o până la prăbușirea regimului comunist în 1989.
După Revoluție, destinul său a luat o turnură dramatică. Deși a încercat să rămână activ politic în cadrul Frontului Salvării Naționale, a fost rapid marginalizat și ulterior arestat, fiind judecat ca parte a lotului foștilor membri ai Comitetului Politic Executiv. După trei ani de detenție, a fost grațiat de Ion Iliescu. În ultimii ani de viață, s-a implicat marginal în politică, devenind membru fondator al Partidului Alianța Socialistă în 2003. A murit la vârsta de 85 de ani, în 2008, suferind de afecțiuni cardiace, într-un azil din Bucureștii Noi.
