Incredibila poveste a unui tată singur care merge la muncă 18 km pe jos în FIECARE ZI. Ce au făcut colegii când

Greu de crezut în zilele noastre...şi totuşi există încă oameni cu suflet mare care nu pot rămâne stană de piatră în faţa unui coleg încercat de viaţă. 18 km de mers pe jos zilnic pentru a ajunge la locul de muncă şi înapoi acasă. Este povestea ieşită din comun a unui tată singur,Trenton Lewis, 21 de ani, care lucrează într-un stabiliment al UPS (United Parcel Service, firmă de curierat), Little Rock, în Arkansas.

Tura sa începe la 4 de dimineaţă şi neputându-şi permite o maşină era obligat să parcurgă drumul speranţei către lucru,  pe jos. În fiecare zi dus-întors. O rutină cotidiană care, din păcate, a durat 7 luni: totul în secret fiindcă Trenton ţinea foarte mult la locul de muncă având şi un copil de crescut. Şi chiar dacă picioarele îi dădeau bătăi de cap, el, pentru iubirea pe care i-o purta fiicei Karmen, unica sa raţiune de a trăi - continua să meargă pe jos.

Dar colegii săi au descoperit secretul cu câteva zile în urmă şi din clipa aceea ceva s-a schimbat în viaţa lui Lewis. S-a dat startul la o colectă internă de fonduri, realizată în mod secret. 2.000 de dolari adunaţi de la colegi şi chiar de la cei ieşiţi la pensie.

Unii dintre ei nici măcar nu-l cunoşteau pe Lewis, dar au hotărât oricum să-l aute. Astfel, de curând, grupul de colegi i-a cerut lui Lewis să participe la o ''reuniune sindicală'', un plan studiat perfect pentru a lăsa cu gura căscată pe tatăl muncitor, predându-i cheile de la maşină. ''Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi'' a spus Lewis cu ochii în lacrimi. ''Nu voi uita niciodată gestul vostru minunat''. Un moment unic, la limita dintre emoţie şi recunoştinţă.

Măsură obligatorie în toată România. Intră în vigoare la 1 ianuarie 2025

Liga Europa. Hoffenheim - FCSB. Campioana României, meci în premieră cu echipa germană. Ora 19.45

''Imediat ce am aflat despre sacrificiile tale, de drumurile tale pe jos în fiecare zi şi de dragostea ta pentru acest loc de muncă, am hotărât să te ajutăm'', a spus un coleg în timp ce-i încredinţa cheile maşinii. ''M-am hotărât să facem o chetă şi întreg grupul de colegi a fost de acord cu mine'', a continuat el. ''Deci, în numele nostru, al tuturor îţi dăruiesc aceste chei pentru a putea porni maşina asta, parcată aici, pentru a putea veni la muncă ca şi noi, ceilalţi''.

Trenton Lewis a intrat în maşină, a răsucit cheia şi foarte entuziasmat a pornit spre casă să-şi ia fiica s-o ''scoată'' la cină. Fără discuţie, un comportament lăudabil. Povestea lui Trenton, deşi poate cu conotaţii puternice pentru epoca pe care o trăim, este un exemplu de determinare şi iubire a unui tată singur.